Copil,cu mintea lui isteață,
Prin viața grea atunci s-a dus
Doar înainte, a ieșit din ceață
Spre răsărit ori spre apus.
Adolescent, cu mii idei în minte,
Tot nestatornic, s-a împrăștiat prin
Căldura fierbe-n aer,
E jar printre ființe-
Un cârd de neputințe,
Arsuri mustind de vaier.
Copaci, furtuni cu multe brațe
Ce se reped abrupte
Sub un abuz de fructe,
Se rup ca niște
Construcție goală,
fără noi nimic nu gravitează,
Vorbiți de ce vă pică-n oală
De soții ce oftează.
Plictis, pereții reci, atât,
Rămâne o tristețe,
Ochi lăcrimoși, de dog bătut,
Înseamnă
Întinsul întuneric, cu pașii săi molateci
Pășește-n nesfârșitul cuprins cotidian,
Minuni ascunse nouă, cu ochii lor noptateci
Sunt ațipiri de farmec ori luciu de mărgean.
Spasmodici tresăriri,
Aceasta editie, modesta grafic, din cadrul bibliotecii scolarului(cu coperta verde),este ingrijita de Mircea Zaciu care semneaza prefata si notele. Trebuie spus, din capul locului, ca Zaciu se
Cătând tot înainte, prin lumi întunecate,
Veghem la existența pământului de mâine,
Știm să-nfruntăm egal, priviri înourate,
Ori prietenești, ori gudurări de câine.
Stau babe fără dinți și sens
A mai tăcut o chitară și-o voce răgușită
Bătrâne amândouă ca secolul trecut,
Un secol lung în care lumea a fost uimită
De voce și chitară cu tot ce au făcut.
Te-ai dus și tu bătrâne cu pielea
Cuțitul
Ce-ndeplini supliciul
De-a sparge fin caliciul
Inimii,
Legăturii cu chtonianul,
Relației cu cotidianul
Unei zile reci de brumărel
Cu peisaje fixe și surii,
O zi potrivită pentru a
Plecat, cu mintea ratacită,
Întârziat prin camere străine,
Când m-am trezit singur cu mine
Găsit-am poarta ulucită.
Nici timpul nu îmi este sub control
Căci ceasul de alături este fals,
Chiar
JC