Poezie

Peregrin, spre nemurire

2 min lectură·25 mai 2020

Mediu

Copil,cu mintea lui isteață,

Prin viața grea atunci s-a dus

Doar înainte, a ieșit din ceață

Spre răsărit ori spre apus.

Adolescent, cu mii idei în minte,

Tot nestatornic, s-a împrăștiat prin jur,

N-a mers pieziș, mereu tot înai

nte,

Scrutând infinitatea cu ochi de om matur.

Tânăr, ca mulți din lumea noastră,

Se răscula intern, simțea chinga ce-l ține,

A rupt-o și-a plecat spre zarea albastră

Ce e ca el - se-ntunecă, revine.

Un tânăr copt, statornicit, veți spune,

Dar el e tot pe drum și caută ceva

Din geana zilei și până ea apune,

Mereu, înfrigurat, până ce va afla.

Bărbat matur, cu primi arginți la tâmple,

Pe drum e înainte, nu crede-n înapoi,

Prea știutor, cunoaște ce mâine o să se-ntâmple,

Dacă-l vedeți, să-l întrebați și voi!

La jumătatea vieții, dar scormone-nainte

Culcușul lumii, îl bate-n lung și-n lat,

I s-au brăzdat pe frunte simțăminte,

Dar, de copil, comoara ce cată, n-a aflat.

Pe panta bătrâneții coboară-ncet, încet,

Fără baston ori sprijinit de altul,

Din când în când la tâmplă își duce un deget,

Meditativ, zâmbind, privind tăcut înaltul.

Iată-l bătrân, cu pletele cărunte,

Se duce-ncolo, încoace, oprind pe muritori,

Din sud în nord sau de la șes la munte

Tot merge, zâmbind, îți bagă-n trup fiori.

Da, a găsit, dar ce o fi el oare?!

Căci pare neschimbat, în hainele-i mărunte,

Dispare, ca un copil în dimineți cu soare

Apare iar; dar pletele-i cărunte?

00842

jimmy cotetz. “Peregrin, spre nemurire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jimmy-cotetz/poezie/14147100/peregrin-spre-nemurire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.