Jianu Liviu-Florian

Multumesc pentru zambet, domnule Halalau. Nu am talent. Aveti umor.

Patru stele pe o prostie nu sunt indeajuns. Propun intreg universul.

Ie!
(de remarcat faptul că, pre limba regională ardelenească, Ie! nu înseamnă Da!, ci , mai degrabă, confirmarea ascultării interlocutorului, aici, autorului...)

Stimate Domnule Carlea Dan,
Lansati, va rog, o cautare pe Google pe cuvantul \"lorusi\", si analizati din ce domeniu fac parte cvasimajoritatea textelor care va vor raspunde, si de cine au fost scrise.
Cu respect,
Jianu Liviu-Florian

Stimate Domnule Dan Carlea, stimati Domni,

Este a doua oara cand va raspund, prima oara comentariul meu a fost pierdut, prin expirarea sesiunii de lucru. Vreau sa imi cer nu numai scuze, ci si iertare, cititorilor mei, si membrilor acestui forum, atat pentru ceea ce - cu atata nepricepere - scriu, cat si pentru ceea ce - cu atata nesabuinta - impart. Eu nu fac propaganda crestina, pentru ca am invatat in scoala materialismul dialectic si istoric, iar bruma de religie pe care mai mult nu o cunosc am cules-o de pe zidurile bisericilor, de la preoti, sau din lecturi, asa cum s-a putut, si cum , mai mult, nu m-am priceput. Deci daca va suparati pe mine, va spun, nu merit nici macar supararea domniilor voastre. Eu am citit pe zidurile unor biserici inscriptii cu atatea greseli gramaticale si de limba, incat ma infioara; si totusi, acei oameni, care au scris atat de prost cu mintea si mana, au ridicat biserici, manastiri, spitale pentru batrani si bolnavi, si pentru ca nu au putut sa ii mai ajute altfel, au scris pe peretii bisericilor numele celor care si-au dat pentru viata in limba romana nu numai talentul si stiinta, ci chiar viata, in limba romana. Desigur, nu este cazul meu. Este numai un comentariu plin de greseli de limba. Cum as putea eu sa va vorbesc, asadar, despre imparatia cerurilor, cand fiecare dintre dumneavoastra, vorbind, nu numai cu poezia, cu proza, cu credinta, sau cu fapta, ar stoarce lacrimi din piatra seaca, ar muta muntii din loc, cu grauntele de mustar al credintei? Cum as putea exersa eu, o toba goala, smerenia, cand eu vanez doar audienta pe forum, si , mai mult, nici macar nu inscriu o poezie proasta la personale, si nu la poezie ? Cum as putea eu darui eu altceva mai bun decat o epistola a Sfantului Vasile cel Mare, unei creator, epistola furata dintr-o carte tiparita cu binecuvantarea Patriarhiei Ortodxoe Romane, cand eu mai mult nu ma pricep la comentarea unei creatii?
Va rog, stimati domni, fiti ingaduitori cu un semen care scrie caznite poezele, si trimite enervante, poate, epistole, in loc de comentarii, si nu raspunde la indreptatitele critici gramaticale, sau de alta natura, ale dumneavoastra! Rugati-va, va rog, si pentru mine, cel neputincios, trecandu-ma chiar in randul dusmanilor, dar rugati-va pentru Bine, si fie ca acest bine sa vi se intoarca domniilor voastre, inmiit!
Cu toata pacea si un firicel, macar, de dragoste,
Jianu Liviu-Florian

Stimate Domnule Dan Carlea,
Eu nu imi bat - cu intentie - joc de nimeni. Daca vreunul dintre distinsii mei cititori, mai ales dumneavoastra - s-au simti jigniti, chiar si involuntar - de cuvintele mele, sau, de lipsa unui raspuns din partea mea - imi cer nu numai scuze, ci si iertare. Vreau sa va spun, stimati domni, ca eu sunt un crestin jalnic, iar ca poet, unul si mai jalnic. Eu am invatat in scoala materialismul dialectic si istoric, iar bruma de religie pe care o stiu, sau mai mult nu o stiu, am furat-o, pe cat s-a putut, de prin biserici, sau de la preoti, calatorind cu intrebarea, sau lectura, pe cat de prost am putut. In aceste conditii, cum as putea eu predica despre imparatia Cerurilor, asa cum, fara nici o urma de indoiala, puteti predicati oricare dintre dumneavoastra? Cum as putea vorbi eu despre smerenie, atunci cand, prea fericit ca exista oameni care imi citesc caznitele versuri, uit sa le raspund celor care imi scriu, sau imi fac indreptatite recomandari? Stimati domni, eu am citit pe zidurile unor biserici inscriptii care abundau, in limba vremii, in cumplite greseli gramaticale. Dar acei oameni, care scriau atat de prost, se invrednicisera sa ridice biserici si manastiri, sa ajute batranii si bolnavii cu spitale, sa invete analfabetii carte, si inca si carte ortodoxa, sau sa pomeneasca in aceleasi inscriptii pe cei care au platit cu viata nu nu mai pretul limbii in limba romana, ci si pe al vietii in limba romana.. Desigur, nu este cazul meu, care nu numai ca gresesc si pocesc cumplit limba romana, dar nimic nu am facut pentru semenii mei, dintre cele pe care le-am citit, sau simtit. Cat despre epistolele Sfantului Vasile cel Mare, ele apartin unui Sfant, numit Vasile cel Mare. Am citit epistolele lui, scrise intr-o carte crestin-ortodoxa, tiparita cu binecuvantarea Patriarhiei Ortodoxe Romane, si plutind - cum bine zice domnia sa, domnul Dan Carlea - in cerurile fericirii de atata frumusete a mintii, si a inimii Sfantului Vasile, am gasit cu cale, eu, care mai mult nu stiu sa comentez creatii, sa impart aceste epistole ca pe un dar de multumire incredintat celor pe care i-am citit. Eu nu sunt apostol, nici nu am cum, nici macar secretar crestin cu propaganda, pentru ca eu fac, cu cinste, crestinismul ortodox de ras. Dar nu ma indoiesc, stimatii si iubitii mei domni, care ma mustra cu toata dragostea - ca dumneavoastra veti face ceea ce eu nici nu pot, nici nu stiu sa fac. Nu numai comentariu crestin, nu numai poezie crestina, nu numai cuvant crestin, ci si fapta crestina, si indemn crestin, cu toata dragostea!
Va rog inca odata sa primiti nu numai scuzele mele, ci sa imi daruiti, din adancul inimii dumneavoastra, si iertarea! Cat despre neputintele mele, rugati-va, va rog, stimati domni crestini, si pentru mine, trecandu-ma chiar in randul dusmanilor dumneavoastra,dar rugati-va pentru BINE, si fie ca acest BINE sa vi se intoarca tot domniilor voastre, inmiit!
Cu toata pacea si un firicel, macar, de dragoste,
Jianu Liviu-Florian

„Fericiti cei sãraci cu duhul cã a lor este Împãrãtia Cerurilor.
Fericiti sunt cei ce plâng cã aceia se vor mângâia.
Fericiti sunt cei blânzi cã aceia vor mosteni pãmântul.
Fericiti sunt cei ce flãmânzesc si însetoseazã de dreptate, cã aceia se vor sãtura.
Fericiti sunt cei milostivi, cã aceia se vor milui.
Fericiti sunt cei curati cu inima, cã aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiti sunt fãcãtorii de pace, cã aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema
Fericiti sunt cei prigoniti pentru dreptate, cã a acelora este împãrãtia cerurilor
Fericiti veti fi când vã vor batjocori pe voi si vã vor prigoni si vor zice tot cuvântul rãu împotriva voastrã, mintind pentru Mine\"

Mai \"Usor cu pianul pe scari!\" ...(Marin Sorescu)

Omul fara chip este semenul tau, cititorule...

Celalalt obraz



Nici o palma n-ai rabdat, eule, dar un cuvant!...
Intoarce si celalalt obraz cand primesti, mai ales, cuvinte…
Atat au cei care te iubesc, doar palme, pe care, cuminte
Ti le impart atat de ales, si de sfant!...



Uite, Doamne, sa fiu fericit ca primesc!
Orice! Ce mai conteaza! Cuvinte sau palme!
Ce-ar fi o vesnicie intreaga sa tot cersesc
Un cuvant… si sa nu primesc, nici macar, frimituri de sudalme!



Se cade, dar, sa iau aminte cat bine
Sta in palmele si cuvintele date peste obraz,
Sa intorc si celalalt obraz, cu rusine
Ca am confundat cea mai mare fericire venind de la Tine
Cu un simplu necaz…

Intrebati-L si pe duhovnicul Domniei Voastre, Tinere Zeu, daca este adevarat ori nu ceea ce spune Sfantul Cleopa Ilie!
Cu nemarginita mila a Domnului,

\"Toate raurile se varsa in aceeasi mare\" (Antonie Plamadeala, Mitropolit al Ardealului)

Splendid, Mihai! Nu vei primi niciodata stele pentru poezia asta... Te rog sa primesti de la mine o mana de tarana!

Cronos, asemeni omului, isi mananca fiii.

In loc de vin, intr-un cuvant,
Din poezie, deocamdata,
Eu va propun s-o faceti lata,
Si sa extrageti... Duhul Sfant!

Luana;
Dan;
Multumesc pentru nesinguratate, multumesc pentru grija; multumesc pentru sfaturi.

Si tu, Brutus?

Mai ales finalul, este superb, Ela. Multumesc.

Cand vei intalni pe acesti duhovnici ai uitarii in cea mai pacatoasa ipostaza, morti de beti in sant, sau dormind cu sacii cu arginti la cap, sau defranandu-se in cea mai salbatica orgie dionisiaca, saruta-le mana, si te vei umple de Duh Sfant. Caci Duhul Sfant al Sfintei Treimi si al hirotoniei este in ei, asa pacatosi si mai mult decat pacatosi cum sunt, de la hirotonie si pana la moarte.

Dragul meu,
Iti las un semn de acum aproape doua milenii, ca dovada a solidaritatii intre noi, singuratici, oamenii.

Epistola 124

Catre Teodor

Scrisa in anul 373

“Se spune ca acei ce se lasa stapaniti de patima iubirii, atunci cand dintr-o necesitate de neinlaturat sint nevoiti sa se desparta de cei iubiti, daca privesc spre chipul persoanei iubite isi mai potolesc simtamintele, linistindu-se numai daca privesc doar cu ochii portretul fiintei iubite. N-as putea spune daca acest lucru este adevarat sau nu. Cu toate acestea, ceea ce mi se intampla mie atunci cand ma gandesc la bunatatea Ta, nu e departe de cele spuse.
Intrucat, asadar, simtamantul pe care mi-l trezeste sufletul tau curat si bun este, asa-zicand, tot un fel de dragoste (doar ca pentru ca s-o gustam mai mult decat orice alt bun pe care-l dorim nu-I lucru usor din pricina impotrivirii pacatelor noastre), am socotit ca cea mai reusita icoana a Bunatatii Tale ar fi prezenta Ta in fata prea iubitilor nostri frati. Dar si daca mi s-ar intampla sa-ti intalnesc fiinta fara anturajul lor, chiar si atunci as crede ca, vazandu-Te pe Tine, i-as vedea si pe ei. Spun acest lucru pentru ca masura dragostei e atat de mare in oricare dintre voi, incat fiecare din voi v-ati recunoaste unul pe altul dupa ravna de a va intrece unul pe altul.
De aceea am multumit lui Dumnezeu si doresc, daca-mi va fi dat s-o mai duc o bucata de vreme, ca aceasta viata sa-mi fie si mai placuta prin ajutorul Tau, intrucat deocamdata imi vad viata ca pe ceva neplacut si nedorit, atata vreme cat sunt despartit de cei dragi ai mei. Pentru ca, dupa parerea mea, nu-I cu putinta ca cineva sa fie prea voios cand e despartit de cei care-l au drag cu adevarat.”

Sfantul Vasile cel Mare