piano e fragile

clipelor trecute, un preludiu al prezentului care încent, încet se prelinge în sfletele calde...frumos dans al armoniilor interioare...

Mai \"Usor cu pianul pe scari!\" ...(Marin Sorescu)

Mulțumesc fiindcă ai ascultat acest andante. Armonia este și în tine.

Liviu, mulțumesc pentru soresciana paralelă, când am scris peozia - sunt ceva luni de atunci - era o stare a mea, pe o anume muzică, nu m-am gândit atât de departe, doar la Iona, da.

Ela

imi imaginez cum ar merge un om \"descult, prin ocean\".desigur, ar putea respira si doar in ocean ar putea trai.o imagine vizuala la care nu m-am gandit deloc.

Alexandra, imaginează-ți doar că toți provenim, ca ființare, din același okeanos. Vizualizează-ți doar tălpile pe cer.

Timpul infinit s-a mai scurtat cu o secunda: o secunda intre mine si tine, o secunda intre aripa si pasare, o secunda intre doua clipe nepetrecute. Nu-i nimic dincolo de clepsidra… e doar iluzia unui cantec inaltat cu urme de clape albe.
O sa ne ploua tristetea in andante, odata cu bucuria de a fi scapat cerul intre degetele unui copil desenat cu saruturi. Norii o sa aiba un singur anotimp, iar restul o sa fie miscare. O sa desenam albul cu lumea uitata de darius, atunci cand faceam tandari cuvintele… si oamenii… si ploaia.

Alb în andante, timpul ne desenează linii de viață, noi râdem uneori, plângem alteori, în fond, ultimul vals ne așteaptă. Mulțumesc, Ștefan.

¨buna seara ,dragul meu .sa ne cuprindem intre nopti .
in rest
e doar o atingere¨
esti grozava!!!un final care te caracterizeaza!
medeea

Mulțumesc, uneori reușesc, alteori nu reușesc să ies din acest ritm andante. :)