Secret revelation

Printre diguri culegeți împreună cochilii, nu pleca el te adună deja în palme, rămâi unde visați cum doar voi veți fi mereu...

aproape fără suflare am citit aceste versuri...

cu drag,
Nicolle

Mulțumesc, așterne-te în suflu, e mult mai liniștitor. :)

Doamne, mi s-a făcut un dor de Maria (știi tu care), de plaja ei, de biletele ei, câte unul pentru fiecare zi, de fularul mov, de Alber fără t, de cămilă, de... Și toate, doar din trei strofe. Care conțin în ele atâtea mări și-atâția picuri de suflet! Cu mult drag,

...\"pierdut printre amprente\", \"eu rămân aici pe calul de salcie\", admirându-ți poemul.
Sunt chiar... \"la apus în lacrimă\".
Superb!
Felicitări.

Sentimentele curg peste imaginile unui timp mereu renascut. o poezie calda.

Miruna, fiindcă ai prins firul unei povești, deși atunci când am scris această poezie mi-a fost departe în memorie pierdută. Abia după scriere mi-am dat seama de asemuire. Cum s-a întipărit totul, totul, da. Și cât de mult mă asemăn Mariei. Și mării.

Liviu, de ești la apus, în lacrimă, ești corsar, de ești corsar, înseamnă că pe țărm te așteaptă o iubire. Nu o pierde, nu o trăda.

Cristina, da, e un timp interior ce nu are cum să dispară, e spiralat pe linia orizontului. Mulțumesc.

Ela

balada corsarului
(\"cu ochi mărginiți de păsări\")

dedicat doamnei Ela Victoria Luca


ca un tangaj
femeile din port
ușor prea triste
oho! eram tineri amice
prin baruri lăsam algebra polilor
pe plajă îndreptam erorile nudiste
și talismane cazone ne jucau pe burice
oho! noi careul de ași
câte o qintă roială
șișuri sirene zgomot de pași
sub asul de pică
eu - corsarul din port
cu pumnul de stâncă
mai lăsam câte-un mort
la șase-șase șampanie
ciorapi negri jartiere
oho! ce blonde ce creole
(atolul bikini era roz!)
sufeream probabil de-o maladie marinărească

se-apropie solstițiul
ca un tangaj femeile frivole
\"cu ochi mărginiți de păsări\"
eu-corsarul din port
cu pumnul de stâncă
beam vodcă cu suc de roșii
mai lăsam câte-un mort

\"la apus în lacrimă\"
ea mă așteaptă încă.

oho, ce peisaj marin autentic ai descris, aici, plin de viață, oho, ce schimbare de perspectivă și ce mult ar prii în real. mulțumesc, mult.

Ela

Mai ales finalul, este superb, Ela. Multumesc.

textul mi-a dat un calm pe care n-as sti cum sa-l descriu:) o stare extrem de placuta, un inceput de reverie (marina), o liniste interioara care ma face acum sa-ti zambesc... o sa stiu acum ce sa fac cand o sa vreau din nou aceeasi liniste:) imi fac acum o antologie de texte care imi plac si pe care le tot port in geanta, asteptand momentul potrivit sa le recitesc. asa ca ma duc acusi sa-l scot pe al tau la printer:)

mi-a placut mult \'adună-mă-n palme așa cum desenai cândva cercuri pe trup\'...

Liviu-Florian, fiindcă simți finalul e mai mutl decât o formă de a fi apă, mereu, a doua zi. În poezie. Mulțam.

Alex, mulțumesc pentru că ai trăit liniștea și pentru că o așterni antologic, e un obicei împărtășit, mereu adun și eu aici ceea ce admir, din ce scriu alții. Ceea ce am păstrat și de la tine, cu sau fără semn lăsat.

Ela