jhyt8rkji78okliu

stimabile domn hermann, probabil ca ti se pare mai bun un editorial despre oscaruri sau despre premiile muzicilor romanesti. hai sa revenim la ele, pentru ca ne-am cam saturat de poezie si umanism, nu-i asa?

stii, chinezii scriau in vremurile de demult niste poezioare atat de scurte, incat ajungeau sa aibe doar 15-20 de silabe. erau insa pline de substanta, una singura putand cuprinde un intreg concept filozofic. ori tu stii cum e cu filozofia chinezeasca.
poezia nu trebuie sa fie lunga, nici macar nu trebuie sa mai semene cu o poezie clasica. trebuie sa se vada poezia dintr-un text, sa-mi dau seama ca este acolo, tot asa cum eu stiu ca pe narile tale tu expiri aer, chiar daca nu-l vad. stiu ca este acolo, iar faptul ca esti vie ma opreste sa verific daca mai respiri. intelegi?
poezia este aici, in textul scris de tine.

ciudat. cititorii site-ului gasesc cuvinte critice pentru editorialele a caror tema nu este tocmai arta pe care ei vor sa o promoveze in aceasta \"carte\" virtuala. ma intreb insa unde le-au pierit laudele pentru editorialele bune, facand referire mai ales la unii dintre cei mai aprigi dintre \"comentatori\". asta deoarece a trecut deja o zi de la publicarea acestui text si nimeni nu s-a grabit sa-l comenteze.

adevarul este un concept filozofic.
realitatea filozofica este o proiectie a mintii umane.

ok, dear sir, shame on me!:)
pe de alta parte, vor iesi cu siguranta si cateva scantei la intalnire.

o asemenea idee trebuie sa fie trambitata, stimabile domn pan, asa ca \"montarea\" ei intr-un editorial nu trebuie sa te nelinisteasca. eu cred ca e un lucru bun. altfel ar fi aflat prea putini de ea si te-ar fi mirat probabil numarul mic de oameni ce-ar fi venit la intalnire.
cat despre locatie cred ca ar trebui sa fie ceva specific(stadioanele sunt pentru fotbalisti, stimabile domn radu lucian). ce-ati zice de cismigiu?

apropo de ras:
de ce a facut dumnezeu un barbat si nu o femeie?

mda. sa-nteleg ca, desi pastrezi cutitul, ai dat painea in grija lor.
stimabile domn radu lucian, ok-ul este pentru dorinta dumitale de a merge spre mai bine, dar din punctul meu de vedere perspectivele sunt sumbre. nu ma incred in deplina corectitudine a celor ce detin de pe acum puterea (ori macar o farama din ea), tocmai datorita orgoliului. astfel, ideea de a sigila \"cutia pandorei\" pare buna, dar cat de greu poate fi sa creezi un nou cont si, cu grija si rabdare, sa devii un \"nou\" senior?
de felul meu nu sunt un indaratnic, dar in orice grupare, la orice nivel, cei care detin puterea de decizie sunt tentati sa se foloseasca de ea pentru binele lor.
ilinca stie. intreab-o.

ma arunc intr-un scurt comentariu, dupa ce mi-am facut o idee despre doleanta
stimabilului domn paul bogdan. asta fara a fi citit toate comentariile, ci doar doua, iar pe acelea partial. deh, graba...
ceea ce imi displace nu este minoritatea homosexuala, ci fenomenul de homosexualitate in sine. dar este un fenomen care nu va disparea niciodata. ca tot vorbea cineva de principii, in sprijinul acestei afirmatii aduc bine-cunoscuta zicala care spune ca orice padure are uscaturi. vorbind in termeni mai complicati(sau nu?) putem spune ca orice obiect care se afla in bataia unei surse de lumina are nu doar umbra, ci si penumbra. sa \"descifrez\":
omul, ca fiinta, este obiectul. lumina in bataia careia sta este formata din cauzele care au format personalitatea lui de-a lungul copilariei si adolescentei. lumina genereaza o umbra si o penumbra, care ar fi personalitatea individului, din care se reflecta tendinta spre homosexualitate si nu doar atat.
\"penumbra\" aceasta, stimabili comentatori sau cititori, este prezenta in personalitatea oricarei persoane. asta deoarece, in mare, in noi exista tendinte catre orice pacat. si nu slabiciunea noastra este principala cauza pentru care o luam pe un drum gresit, ci parintii, prietenii, persoanele de sex opus, societatea, etc.
nu vreau sa iau apararea lor, dar nici nu-i condamn, pentru ca nu e vina lor.

stimabilei doamne mariana ilie:

in clipa-n care-ai tras in jos de mine
stiam ca pot sa zbor mai sus ca tine.

cat despre editorialul tau, stimabile Domn, mi-a dat o stare de bucurie interioara pe care nu o pot explica in cuvinte. m-a facut sa va iubesc pe toti, deoarece sus numita m-a desconsiderat si pe mine odata cu voi. iar tu, impreuna cu cei ce-au comentat si vor mai comenta acest Editorial, impreuna cu cei ce-l vor citi si-l vor aprecia, vor lua apararea tuturor.

felix si otilia prin ochii otiliei, nu ai lui calinescu.
o noua viziune? o continuare?
in primul rand o idee.
lumea e plina de idei. putini le gasesc.

nu mai stiu cine spunea ca mai presus de poeti, pictori si alte soiuri de artisti sta... psihanalistul. de ce? pentru ca el ii intelege pe toti. ar trebui sa citesti comentariul lui freud la unele tablouri ale catorva mari pictori.
fara a ma considera un bun psiholog, parerea mea este ca acesti valorosi poeti (cum ar fi stimabilul domn mat), ale caror critici de o inestimabila valoare conteaza atat de mult, nu vad o poezie buna decat intr-una care vorbeste pe limba personalitatilor dumnealor. eu nu le contest valoarea, dar ar trebui sa inteleaga ca ceea ce este diferit de canoanele in care ei s-au inscris nu este neaparat lipsit de valoare. nu toti poetii scriu pentru lume. unii scriu pentru ei, pur si simplu. isi trec trairile in versuri pe care nu le-ar aprecia aproape nimeni decat daca ar cunoaste motivele care au dus la scrierea lor. important este ca scriitorul sa se regaseasca pe sine in scrierile sale.

o bila alba.

pielea ta e doar un recipient cu forma umana. daca l-as taia as vedea un gol infinit, negru si...

unde? in infinitul din tine?
o bila alba.

am pus-o aici deoarece mi-a placut din prima clipa. spune totul in putine cuvinte.
luata din observatorul militar.

uitarea e o floare ce-si cata-n noi pamantul,
e sursa a puterii ce-n suflet sta ascunsa...

sub semnul intrebarii trairea ne-ar fi pusa
de n-am uita iubiri ce ne-au ranit trecutul...

lucru ciudat(o spun si eu si altii):
prea va influentati unii pe altii.

inca odata...

raspuns...

am obosit prea mult a duce
aceeasi teribila cruce,
caci iata, dragostea ce-mi bate
in loc de inima-i pe moarte,
iar dorul ce-mi respira-n suflet
mi-a inghetat un ultim urlet.
dovada ca-s prea derutata,
nu intrevad o alta poarta:
am sa ma sinucid azi, maine...
la ce bun sa fiu fara tine?