Apus putrezit

cuvintele par sa lege cateva idei, insa nu transmit nici o emotie. poezia e poezie doar pe jumatate... sau chiar mai putin. unidimensionalitatea e un cuvant prea lung si complicat pt o poema asa scurta.

E una dintre primele mele poezii. De acord, cu unele lacune, însă în această poezie nici nu se încearcă o emoție e poezia \"fără de emoții\"... adică cea a lumii de astăzi, când adolescentul din start este suprimat, surmenat de lume și de orice emoție...

Am pornit de la textul tau din atelier si am dat peste \"Apus putrezit\". Personal, versurile mi se par destul de reusite. Ce-i drept, ca sa poti regasi ceea ce ai vrut tu sa exprimi trebuie sa citesti printre randuri, dar asta confera doar un plus de originaltate stilului tau. Spor la creatie! O sa iti mai citesc si alte creatii.

sa nu zica lumea ca-s vorbit cu leo am sa spun punctual de ce consider ca acest text e slab
1. Creierul popoarelor se acoperă
cu o pojghiță dură și irezistibilă
de vis la plăceri pământești... m-a dus cu ideea \"religia este opiu pt popor\", desi e o formulare greoaie.
2. Societăți cad în lagune proprii
și se acoperă cu bancnote putrezite... daca cad in lagune se pot acoperi doar de ape, eventuale pline de bancnote.
3. omul...doar atat? sa fac o analogie cu titlu, cu bancnote putrezite, cu ce?!

amical,

Merci, în primul rând tuturor celora care au reacționat la gândurile mele [chiar dacă și negativ, apropo e un stimul să mă perfecționez]. Însă cred că imaginile folosite de mine în text sunt destul de clare, în orice caz pentru cei ce vor să citescă printre versuri. Sunt puțin greoaie - asta e și ideea - de a crea atmosfera nonemotivă a lumii în viziunea a o pereche de ochi, una de urechi, unui nas, și a unei suprafețe modeste de piele față de lumea de astăzi.
Fără intenții rele și prea greoaie,