***
la un mal de lume joci aurul neștirilor pure fugind fericirea orelor oarbe la un vârf de munte râzi cuvintele icoanelor arse dansând hora puterilor calde la un capăt de viață privești
JIJalba Dumitru I.Feeriile plimbărilor nocturne
bețiile stelare ți-au umplut mintea mergeai beat pe căile eternului neînțeles hoinăreai între șoaptele pline de întrebări rupeai bucăți de cer cu privirile-ți înflăcărate îngânai sub nas
JIJalba Dumitru I.Libertate
descalță-ți sufletul și aruncă-i încălțările pășește cu ochii închiși pe țărânele nude înfige-ți dragostea în negrul unei țarini capătă-ți libertatea supremă uită de tot ce a fost este și va
JIJalba Dumitru I.***
înfășurat în jocu-i era copilul până când o piatră despuiată de propria-i esență i-a șoptit că jocul poate fi voință voința unui leu s-a adunat în vene și a umplut copilul iar jocu-i cu
JIJalba Dumitru I.Mitul
ai visat orașul Tar avea străzile pline cu zâmbete calde de după-amiază primăvăratică avea poame și licori divine te desfătau mirosurile sale erai plin ardeai în armonia ta te-ai
JIJalba Dumitru I.Absolutul
ai vazut noaptea ți-ai muiat mânele în ea pe degetele tale au rămas culorile nopții ai vazut lumina ai vrut să-ți moi mânele în ea dar degetele tale erau noapte nu le-ai putut găsi ai
JIJalba Dumitru I.Început
am deschis ochii fugea spre mine era senin l-am prins în brațe l-am cuprins m-a cuprins am deschis mintea eram în brațele Lui trupul îmi era blajin m-am simțit ou mi-a zâmbit a mirosit a
JIJalba Dumitru I.Păcatul/Maestrul
ai pictat ploi până când acidul lor ți-a șters amprentele degetelor ai fumat țigări până când fumul lor ți-a umplut plămânii cu negru ai pictat ploi cu mucul de țigară ai băut cognac până
JIJalba Dumitru I.Nuca
o nucă m-a prins în sine pentru a mă supune edenicii torturi embrionar cotorul de foc s-a mirat de prezența mea piatra a început a picura și a eliberat un țipet de demență nu m-am oprit nu s-a
JIJalba Dumitru I.Crize
Sub sunetele surde și monotone Radiohead Ce ies necontenit din emițătoarele negre Stau strâns din atomi și molecule Într-un colț al timpului. Singurătatea azi se joacă în pustiul
JIJalba Dumitru I.Paletă
În parcul negru În pomul negru Sub cerul negru Un suflet negru În parcul gri În ochii gri Pe frunze gri Un suflet gri În parcul alb Pe-omătul alb La față alb Un suflet alb
JIJalba Dumitru I.Dileme
Turn Babel, o, turn Babel, De ce ai fost tu oare? De ce ești tu acuma? De ce vei fi mereu? Iar eu în vârful tău?... 01.11.2006
JIJalba Dumitru I.Împotrivă
Zboară prostia în cuburi perfecte, În sfere lucide și oameni deștepți. Zboară prostia în aer și urlă. ... Mă-nghite prostia prin propriul corp, Atâtea idei și porniri putrezite. Mă-nghite
JIJalba Dumitru I.Vanitos Vanitatum
Vai de lume-aceasta, Doamne, Cu moravuri otrăvite, Cu cearșafuri murdărite, Cu Hristoși iar spintecați. Vai de lume-acesta, Doamne, La răscrucile dreptății Când vedem doar drumul vieții Iar
JIJalba Dumitru I.Apus putrezit
În hiperbole de haos văd lumina reflectată de unidimensionalitatea rațiunii de azi. Pârtia omenirii se duce în camera fără ferestre, plină cu lapte și grăsimi. Creierul popoarelor se
JIJalba Dumitru I.***
Toamnă – Putred. Ploaie. Frunză – Galben. Foaie. Cântec – Mono. Sunet. Toamnă – Singur. Vuiet. Parcuri – Vânturi. Triste. Paseri – Stări. Sinistre. Gânduri – Fețe. Goale. Parcuri – Vieți.
JIJalba Dumitru I.Amurg
Iese amurgul din Codri Ca lupii pe geruri cumplite Și-nghite ca lupii el totul: Și-oraș, și câmpii amorțite. Ucide amurgul tot albul Zăpezii ce stă în câmpie Și diluează copacii, Împrăștie
JIJalba Dumitru I.***
Toamnă, toamnă, toamnă, Nimenea pe stradă. Foșnet, foșnet, foșnet Lângă felinare. Ploaie, ploaie, ploaie – Lacrimi disperate. Toamnă, toamnă, toamnă – Amintiri deșarte. Toamnă, toamnă,
JIJalba Dumitru I.Hai ku
Soare să fii, să încălzești, să luminezi. Perfecțiunea. 14.10.2005
JIJalba Dumitru I.Hai ku
Bolovanul greu mai ajunge și culmile atmosferei. 14.10.2005
JIJalba Dumitru I.Pastel
Pe gloduri negre și grele cad fulgi ușori și moi. Glodurile negre și grele se transformă-n suflet moale. E liniște-n oraș și doar vântul duce lumea-nainte... Cade albul de sus și sufletul ți-l
JIJalba Dumitru I.***
O, dragă Edgar, hai să bem ultimul strop din viața lividă. Să bem, dragă Baudelaire, pentru miniștri și culturi. Hai, George, uscă fundul pentru noroi și occident. Luciane, ridică cornul
JIJalba Dumitru I.***
Să mă ploaie Să mă ploaie cu tone de ape Să mă ningă Să mă ningă, mai ningă, mă-ngroape Să m-astupe Să m-astupe pământuri grele Să mă ploaie Să mă ploaie și să mă spele Să mă sfarme Să mă
JIJalba Dumitru I.Războiul
Azi noaptea răul a găsit gaura din gardul rațiunii... și a intrat în fiecare nerv. Și a condus omenirea la criza orelor ce fierb în clocot negru, de metal. Au intrat cerurile-n mări, iar
JIJalba Dumitru I.