Penița este sabie
doar atunci când sufletu-ți
umblă-n picioarele goale,
îl trimiți la școală cu ghiozdan de bumbac,
îl săruți pe frunte,
traversează cu grijă, strigi după el,
dacă-i este
Ningea cu fulgi mari,suspendați printre cuburi,
îți trăgeai gulerul, traversând strada, grăbită,
te priveam de departe, dintr-un tramvai cenușiu,
te cunoșteam de undeva,
prin tine curgea
Sunt o poetă clasică,
draga mea amatoare
(de Cărtărescu),
rimele-mi se-aliniează cuminți
precum soldățeii de plumb
Unu-Doi
Trei-Patru
mă rog la sfânta foaie albă
culcată frumos sub
Cuprinde-mă regină
a nebuniei mele
si bratele-mi aruncă
pe dupa gâtu-ti frânt,
închisă în armura
de zale si de piele
să-ti apăr fiecare
bucată de cuvânt.
Prin inocenta fadă
nu-i
Căderea-nspre sine mi-a fost delimitată,
de la colțul aripii până la
greutățile picioarelor, albastre, murdare de cer,
de la împrejmuirea neînchipuitelor povești
din copilărie până la
durerea
Dormeam
Tăiată-n două
între cearșafuri
de tablă
Mâinile-mi cețoase căutau să-ți acopere
ochii umezi cu dantele-ngălbenite
din cufărul bunicilor
de tablă.
Rămâneam
Păpușa prăfuită a
Trăiam undeva, într-o sacoșă cu fructe,
ea se-ntrupa din cearceafurile galbene
cu miros de liliac,vroia să plece, în
fiecare zi,vroia să-mi înfigă penițe-ntre umeri,
a trecut,vei muri singur,
plin
Dulcica, ochelarista aceea cu sânii imenși,
l-a cucerit pe marele Ra printr-o simplă,
copilărească, aș spune eu, destăinuire.
Cu patosul specific vârstei i-a mărturisit
câ are de gând să
Smulge Doamne din mine rădăcina de poet
umflată ca o gingie.
Caută un deal cu vie și livezi,
cu râuri și pești argintii,
cu doine și veșnicie,
caută un nuc bătrân
cu suflet de bunic și crengi
Piesa de teatru intr-un singur act
Personaje:
-V. Havel: un scriitor in virsta, par grizonat.
-A. Lukashenko: barbat inalt, aprox. 50 de ani, ochi mici si vicleni.
-H. Kissinger:mai inalt
Nu-i nimic iubito,
poți defila în neglije roșu
și bucle arămii.
Voi privi la fel de liniștit
meciul Milano-Parma
și-ți voi cere poate,
o alună sau două.
Nu-i nimic iubito,
îți pot jura
Îmi lipsesc aripile de înger tomnatec,
le-am lăsat undeva, pe-un punct,
la granița dintre roșu și alb.
Mi-a rămas o aură,
ruginită și neagră,
un pahar pe-un colț de masă
așteptind în tăcere
IU