Iuliana Serban

Cand am pomenit de spatiul Hilbert, nu m-am gandit nici o secunda ca va crea asa dispute... vroiam doar sa-i sugerez lui Bogdan ca e imposibil sa stii tot despre tot..., n-am avut intentia de a initia discutii matematice. Raspunsul Orianei a fost o replica la atitudinea generala a lui Bogdan, dar cred ca ar fi bine sa ne oprim aici...
In ce priveste crizele, da, cred ca izolarea este o criza profunda, la fel si deportarea in mijlocul unor fiinte nonumane, sau disparitia fizica a unei persoane foarte apropiate... sau momentele care introduc un semn de intrebare in insusi fundamentul structural al unui om... Treci printr-o criza profunda atunci cand echilibrul tau (sau stabilitatea, fiindca sunt foarte putini cei care au cu adevarat echilibru, care sunt profund constienti de ei insisi) se sfarama, iar ca sa-l refaci nu-ti mai sunt suficiente elementele de care dispui, prin urmare ai nevoie sa integrezi in structura ta interioara elemente si informatii noi.
In ce priveste trapezistii... nu e vorba de o modificare... ci doar de invatarea unei tehnici.
Propun sa comutam discutiile pe forum, pentru a evita aglomerarea paginii si pentru ca au devenit oarecum generale...

Sunt de acord cu prietenul necunoscut in ce priveste blazarea si neimplicarea oamenilor de cultura, mai ales in structurile de invatamant... Nu cunosc prea multe referitoare la materialismul lor (stiu ca nu este un fenomen generalizat - ar fi tragic sa evaluezi un act de cultura in bani...), dar nici nu sunt invitati, de exemplu, sa le vorbeasca tinerilor despre cultura, despre valori, despre necesitatea de a-si crea niste repere. Daca ar veni macar dintr-o parte initiativa, poate ar raspunde pozitiv si poate s-ar schimba ceva. Dar cei carora le revine sarcina de a educa, parinti sau profesori, sunt si mai blazati decat oamenii de cultura... Lasa rolul formator la urma, crezand ca e suficient sa dai societatii niste \"roboti ultraspecializati\", ca in fond asta e cererea. Pur si simplu nu-i intereseaza, nu constientizeaza efectele indiferentei lor si a neasumarii responsabilitatilor ce le revin. Nu exista un criteriu riguros de selectie, nu se intreaba nimeni daca intr-adevar omul pe care l-a trimis la catedra are si calitatile necesare, sau daca e un comis-voiajor pana in momentul in care isi va gasi ceva mai bine platit. Poate ca daca un director de scoala ar lua initiativa de a invita o data pe luna, sa zicem, un om de cultura sa vorbeasca cu elevii, iar vestea s-ar raspandi, lucrurile ar sta un pic altfel. Nu cred ca din 10 oameni pe care i-ai putea invita nu ar raspunde macar trei. Dar toata lumea intelectuala se complace.

Cand vorbeam de \"structura interioara\" ma refeream la acele aspecte fundamentale care te definesc, sau care ajung sa te defineasca in mod esential intr-un anume moment al dezvoltarii tale, in jurul carora iti construiesti imaginea despre lume si intreaga conceptie de viata. Sunt de acord ca structura unui om nu e ceva rigid, capata valente pe masura ce acumulezi noi experiente, dar cred ca ceea ce face parte fundamental din tine nu se modifica... decat cel mult in perioade de criza profunda...
In ce priveste reactia oamenilor la reclame, de exemplu, sunt total de acord cu tine, iar asta spune in principal doua lucruri: unu, ca mintea umana detine o oarecare inertie, in sensul ca reactioneaza pozitiv in contexte familiare, care apartin unui repertoriu tatonat de informatii, si doi, ca oamenii sunt usor influentabili, fiindca societatea moderna a creat oameni-sablon, superficiali, ale caror gusturi si nevoi sa fie usor prevazute. Apoi, reclamele se folosesc foarte mult de impactul asupra emotiilor publicului si, intr-adevar, de nevoia lor de identificare... Ca sa fiu mai explicita, omul este o fiinta sociala, are o nevoie profunda de a fi acceptat, de a-si crea legaturi cu universul in care traieste si cu cei asemeni lui. In conditiile in care nu este in stare sa raporteze corect la realitate si la propria persoana (iar societatea il ajuta mult sa nu fie in stare, stim de ce...), cauta tot felul de surogate... De aici conformismul, autodizolvarea, chiar blazarea...

N-as vrea sa continui o polemica neimportanta si neconstructiva pe un site care are un cu totul alt scop decat manifestarea unor orgolii, deci e ultima mea interventie aici. N-am spus ca nu e bine sa-ti sustii punctul de vedere, dimpotriva, orice confruntare de idei este constructiva, pe mine ma deranjeaza agresivitatea cu care iti sustii tu punctele de vedere si modul in care iti face placere sa-i umilesti pe ceilalti. Nu ma refer numai la mine, au fost multe astfel de situatii, chiar atacuri personale. Faptul ca ceilalti nu-ti impartasesc opiniile nu ii transforma nici in dusmani ai tai, nici in niste nimicuri...
Dupa cum ai vazut, din graba oamenii mai gresesc... (si nu numai in ce priveste gramatica...). E bine ca ai reusit sa ma faci sa fiu mai atenta (si este un lucru important). N-am avut intentia de a-ti anula \"momentele de dreptate\" si nici nu-mi place sa fiu menajata (de obicei imi recunosc greselile, dar nu-mi place sa le atribuie nimeni cauze care nu sunt reale), am vrut sa-ti sugerez ca tuturor ni se intampla uneori sa gresim. Faptul ca am incurcat notiunile de prepozitie si conjunctie compusa nu insemna ca nu stiu sa scriu corect romaneste. Eu am terminat facultatea de matematica, si daca tu nu stii ce inseamna spatiu Hilbert, de exemplu, nu inseamna ca esti analfabet sau incult. Sau daca incurci niste notiuni uzuale a caror terminologie n-o utilizezi prea des, nu inseamna ca esti idiot...
Faptul ca n-am citit \"Zbor deasupra unui cuib de cuci\" nu inseamna ca sunt inculta, ci pur si simplu ca n-am citit o carte considerata valoroasa... A, daca n-as fi citit altceva in viata mea decat cartea de telefon si Sandra Brown, da, ai fi putut sa ma acuzi de incultura... Dar tu nu stii nimic despre mine, si am vazut ceva care-mi displace profund la tine, si anume usurinta cu care etichetezi oameni pe care nu-i cunosti...
In ce priveste mimetismul... (stai linistit, stiu ce inseamna!) o sa ma gandesc daca ai sau nu dreptate, eu nu cred ca poti sa te identifici cu orice... Cred ca te poti opune unui mediu care manifesta contradictii mari cu structura ta interioara...

Completare: cand am scris \"necesitatea folosirii prepozitiei la diateza activa\" nu am vrut sa sugerez ideea ca prepozitia ar avea diateza (in caz ca te-ai fi gandit la asa ceva...) , ma refeream la necesitatea folosirii prepozitiei intr-un context care foloseste diateza activa.

Nu ma surprinde deloc agresivitatea si aroganta ta, n-ar fi prima data... desi n-am avut deloc intentia de a te ataca... Ma amuza in schimb insistenta cu care incerci sa le demonstrezi celorlalti ca le esti superior... oare de ce?
Imi cer scuze pentru greseala, stiu si stiam in momentul in care am scris de necesitatea folosirii prepozitiei la diateza activa, probabil ca daca as fi revazut ceea ce am scris in graba, mi-as fi dat seama si as fi corectat greseala.
Si fiindca tot a venit vorba de greseli, in comentariul tau scrie cu majuscule: \"EXACT CA SI CUM TE-AI AFLA INTR-UN SPITAL DE NEBUNI IN CARE SA SUPRAVIETUIESTI TREBUIE SA DEVII NEAPARAT SI TU NEBUN!!!\". Chiar nu vezi nici o greseala, nici o prepozitie lipsa? Dar ma rog, \"fericiti cei saraci cu duhul\", mai ales cand obisnuiesc sa le dea altora lectii de gramatica...

Spre deosebire de altii, nu ma cred in masura sa dau verdicte... Ma intereseaza continutul unui text si ideile care le exprima, in ce priveste greselile gramaticale, e adevarat ca dau o nota proasta atunci cand exista, dar se intampla uneori si din cauza tastaturii...
In ce priveste ideea ca trebuie sa intram in joc ca sa supravietuim, mi se pare o aberatie. E ca si cum te-ai afla intr-un spital de nebuni, si ca sa supravietuiesti trebuie sa devii neaparat si tu nebun... Iar nebunii macar au o scuza, e ceva ce tine de patologie, aici e vorba de acceptare...

Nu stiu daca se pune problema de a decide... mai degraba de a accepta. Iar cei care accepta o fac probabil fiindca au ajuns in starea de a fi ansteziati de \"placerile standard\" oferite de societatile moderne, simt din ce in ce mai putin ca ar fi ceva in neregula(cand dormi nu mai simti mizeria de sub pat...),ca ar putea face mai mult din viata lor. Cand nu poti sa te dezvolti ca individualitate si sa creezi, calea cea mai simpla pentru a scapa de sentimentul de izolare este dizolvarea in majoritate, conformismul, superficialitatea...
Exista o comoditate a mintii si o oarecare inertie in adoptarea celui mai usor mod de a scapa de conflicte...

Eu de-a noi
Noi de-a lumea...

Fii atent la \"de-a\", iti cam joaca feste...

Universul creste pornind din interiorul sferei...
Da, din fericire se intalnesc, fiindca au capacitatea de a se recunoaste... in oglinda... (si poate fiindca universul are nevoie sa creasca...)

Mi-a placut poezia... Traiesc cu credinta ca tot ceea ce exista intr-un om, va creste la un moment dat, va prinde viata, si vom deveni cu totii ceea ce putem fi...

Frumos... Nu stiu ce-as putea sa-ti spun mai mult...

Ce-ar fi sa-i scrii un mail?
Nu de alta, dar am vazut ca toate creatiile tale i se adreseaza unei singure persoane... iar pe unii nu ii intereseaza, poate, in bratele cui si-a gasit mangaieri Oana...

Evident ca un nonsens se va recunoaste intotdeauna intr-un nonsens. Iar o lume se va recunoaste intotdeauna intr-o Lume...

Ce usor e sa dai vina pe viata si sa te consideri o victima a ei, nu?

Pe tine te doare mai mult... fiindca ai invatat sa fii sincer, si nu mai poti altfel... Uneori singuratatile devin propria lor morfina...
Si mie mi-a placut poezia...

Va rog mult de tot, va implor, daca aveti sa va transmiteti unul altuia ceva care nu are legatura directa cu textul in cauza, sunteti liberi s-o faceti, dar folositi e-mail-ul sau lista de discutii...
Multumesc!

Ma simt un pic straniu sa-mi explic textele, fiindca am considerat ca daca dupa ce am pus punct trebuie sa explic, inseamna ca ceea ce am scris nu s-a transmis, chiar si remodelat de constiinta celui care citeste, dincolo de mine. (Asta nu inseamna ca mi-ar displace comentariile, dimpotriva, cred ca este minunat sa afli ce ganduri sau sentimente trezeste in altii mesajul tau, si cand pornesc de acolo tot felul de constructii de idei). Copacul inseamna viata, acea capacitate a viului de a creste, de a evolua, de a fi mai mult. Iar oglinda..., nu stiu cum sa-ti explic, cred ca privim lumea printr-o oglinda... uneori deformata..., ne reflectam in ea si ea se reflecta in noi, ca intr-un cerc vicios. Cred ca devii Om atunci cand ajungi sa te recunosti in tine, in lume si in ceilalti, cand oglinda nu mai reflecta nici o umbra de strain...

Da, subscriu ideilor exprimate deja... Nu as avea ceva substantial de adaugat, am vrut sa scriu mai mult din solidaritate. Din pacate foarte multi oameni percep o realitate deformata de nevoile lor subiective si de multe ori imediate (ancorate in material), prin urmare reactiile si comportamentul lor in general se bazeaza pe aceasta remodelare pe care o fac si nu pe o realitate cat mai aproape de obiectiv. Evident, se adauga aici si influentele cadrului social si cultural in care traieste un om, mentalitatile, sabloanele si prejudecatile care decurg de aici. Dar sunt putini cei care isi pun intrebari legate de acest fenomen si si mai putini cei care isi asuma responsabilitatea de a-l combate. Ai dreptate, nu poti sa-i condamni pe ceilalti prin prisma faptului ca tu esti altfel, dar oare ce inseamna a fi intr-un fel sau altul? Pentru a putea da un astfel de raspuns trebuie sa ai o constiinta de sine cristalizata, sa-ti cunosti toate motivatiile interiorului tau sau ale manifestarilor tale exterioare. ori nu cred ca poate fi vorba de asa ceva, pentru majoritatea oamenilor (99,9%) carora viata li \"se-ntampla\" pur si simplu... de parca ar privi la un film care se deruleaza in afara lor...

Da... si mie mi-a placut mult... E ca si cand ai ajunge sa simti albastrul..., un albastru material, ca o oglinda...