Iulian Sgarcitu

Da-mi privirea ta din aripi S-o inalt albastru-n zare, Verde curcubeu de frunze Imi fosneste-n buzunare. Din ochiul de iarba rara Canta iarasi vant de duca, Cocotata-n varful ploii Imi

Primăvara ta îmi mătură gândurile moarte, Îi ascult uimit mugurii șoptind prin copaci, Mă înțeapă soarele meu trezit pe jumătate, Vântul cald din priviri ți-l cutreier stângaci. Scutur

Nu mai știu nimic despre mine. Dacă cineva mă poate ajuta, oricât de puțin… un gând , o vorbă de-a mea, o privire, o întalnire, o strângere de mână, o prietenie, un sărut, un drum

Luna rotundă se tăiase în caninul tău spart Stele căzătoare se-ngropau chiar la mine în pat Aerul rece și umed ca un psihopat obsedat, Îți sfâșiase cu degetele decolteul adânc și curbat. Vraja

Am petrecut milenii aici dar mâine voi pleca E ultimul meu gând pentru voi de pe Terra Mă așteaptă Awayo cu lumina ei violet Cu oceanele verzi și pădurile albastre Cu zăpezile oranj și norii roz

ai trecut pe langa mine, oh! ma innebuneste parfumul tau! ma crezi? purtand in brate felina ta neagra cu ochi albastri si tabloul meu cu papagali verzi. eu cantam intr-o doara din flaut, pierdut,

A pășit smerit în simpla bisericuță de țară, Cu fruntea descoperită și colbul uliței pe tălpile Prea crăpate și arse de dogoarea pământului , După sfântul semn al crucii. Din tavan, de sub

Moto : „Cel mai greu lucru pentru un roman care stie citi e sa nu scrie” I.L.Caragiale Azi dimineata , ultima mea poezie A murit otravita. Oh, Doamne, am gasit-o zacand teapana, cazuta pe

Statuile de fum ale zeilor s-au sfărâmat sub apăsarea luminii … Colțuroase forme de fetide mirosuri exală spre cupola nedeslușită. Uriașele coloane iși

Pasind, cu cerul in spate, printre amintiri Respirand umbra trecutului, In singuratatea amagirilor mele, nerostite. Am dat ocol mortii pe cel mai frumos si trist drum.

Mi-ai deschis cu gândurile tale ferestrele inimii. Și bucuria din ea a zburat ca un vultur, Așezându-se pe umărul sufletului tău. Ne-am împărțit tăcerea ei ca pe taina cea mai adâncă, În

Mi-a sunat recenzorul la usa…. Avea guler alb si cu gesturi precise, mi-a varat in casa un detector de minciuni portabil, ceva seringi cu „serul adevarului” si alte "minuni" de-astea de cotrobait

Niciun gând rătăcit nu va sta trist și gol așteptându-te-n vechea gară a nopților Un pendul prăfuit cu amintiri zgâriind obosit timpul în yalele porților Afară vântul aspru lovind prevestitor cu

Prietene necunoscut, îți sorb cuvântul Magnific rău... superb... chiar ireal, Te-admir și sincer... de n-ar bate vântul, Þi-aș ridica, în vis, palate de cleștar ! Iar arta ta sublimă ce

Incandescente păsări plutesc Captive în jurul soarelui, Ciugulind colțul ierbii Ivit din razele sale.