iulian cimpoeșu

după cum am mai spus, în alte comentarii, nu (prea) sunt adeptul tăierilor, corecturilor, după publicare. chiar dacă apar scârțâieli, consider că ele trebuiau să apară, că au fost menite în acele clipe ale creației, și le las acolo.
în rest, mulțumesc de trecere și de cuvinte,

finalul e tare:\"Si daca vei intelege ce am zis , esti roman !\". înseamnă că eu, care mă consideram român get-beget, sunt obligat să-mi caut alte rădăcini, că aici, din (ne)fericire, nu mă mai încadrez...

cu durerea de a nu putea (încă) acorda steluțe, decât imaginare, am participat și eu, ca un copil, la jocul tău. joc amețitor de mize-metafore. aș fi ales câteva metafore, câteva jocuri de cuvinte, că tot e vorba de joc(uri), dar n-am putut. a trebuiit să aleg TOT-ul. foarte plăcut,
iulian

\"numai ochii rămân veghe
fără pleoape\"
un final măreț, pentru un poem măreț. dar nu e ceva nou, m-am obișnuit ca tot ceea ce poartă semnătura ta să fie, calitativ, la fel, la mare înălțime.
chiar dacă nu las totdeauna \"urme\", din cauză că mi se pare că n-aș putea cuprinde în cuvinte potrivite ceea ce aș vrea să spun, așa cum aș vrea să spun, te citesc totdeauna (și) cu plăcere.
drag,
iulian

p.s.: o întreagă epopee erotică, acest vals al lui Rodin.

textul/poezioara e scris(ă) chiar după plajă; e bine că te-ai uitat sub fusta versurilor și nu sub prosopul meu :).
mie nu-mi prea place ce a ieșit, dar nu sunt adeptul radierii textelor care nu ne (mai) plac.
mersi de trecere,

dacă e veridică vârsta, subsriu la părerea că acest text putea trece de atelier - după părerea mea au trecut texte mult mai slabe/proaste, fiind \"comise\" de autori cu pretenții mult mai mari. la 14 ani, chiar merită să fii încurajat(ă),

când apare o eroare gramaticală, mai nou, dăm din ce în ce mai mult vina pe \"taste\". când ea se repetă, însă, nu mai este nici o scuză - de două ori \"ați\" în loc de \"a-ți\" - pentru că sunt mai mult decât convins că nu e vorba de rebusisticii cai dobrogeni... (mă întreb cum se pot face asemenea greșeli la nivel... jurnalistic!?!)
în rest, textul e searbăd, ca un exercițiu copilăresc.

1935 - la 2 decembrie se naște, în familia învățătorilor Eugen și Porfira Labiș, din satul Văleni - Poiana Mărului, județul Baia, Nicoae Labiș;
Mama - originară din ținutul Neamțului (Topolița, pe apa Ozanei) - provenea dintr-o familie înrudită cu aceea a lui Ion Creangă;
1942 - începe cursurile școlii primare din satul natal, învățătoare fiindu-i chiar mama sa;
1944 – evacuați din pricina războiului, mama și Nicolae se stabilesc în satul Văcarea din părțile Muscelului. Aici Nicolae urmează clasa a III-a primară;
1946 - din acest an urmează cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni;
1950 - participă la Conferința de la Iași a tinerilor scriitori din Moldova. Debutează în Almanahul „Iașul nou” nr. 8 (decembrie) cu poezia „Fii dârz și luptă, Nicolae!”
1951 - este „consacrat” de revista „Viața românească” nr.6 (iunie) prin publicarea poeziei „Gazeta de stradă”;
1952 – se transferă la Liceul ,,Mihail Sadoveanu” din Iași.
1952-1954: Urmează cursurile școlii de Literatura și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București. Face parte din colegiul de redacție al revistei „Anii de ucenicie” care apărea, numai pentru uz intern, trasă la șapirograf.
Publică în „Viața românească”, nr. 10 (octombrie 1954) poemul „Moartea căprioarei”;
1954-1956: Lucrează în redacția de la „Contemporanul” și apoi în aceea de la „Gazeta literară”; se înscrie la Facultatea de Filologie, Universitatea București;
Colaborează la mai toate publicațiile literare din țară;
Îi apar, la „Editura tineretului”, poemul pentru copii „Puiul de cerb” și, după multe amânări și tergiversări, volumul de versuri „Primele iubiri” gata de tipar cu an înainte;
Pregătește febril pentru tipar volumul de poezii „Lupta cu inerția”, pe care nu mai apucă să-l definitiveze;
Este ales membru al Uniunii Scriitorilor;
În noaptea de 9-10 decembrie este accidentat grav de un tramvai;
Încetează din viață, în noaptea de 21-22 decembrie și este înmormântat la cimitirul Bellu din București, după ce convoiul mortuar face un ocol simbolic prin fața mormântului lui M. Eminescu.

(și) ca o replică la ceea ce-am citit \"deasupra\", nu toate sentimentele, fie ele și reale, dacă sunt puse pe hârtie devin automat poezie. contează (și) ce pui, dar în primul rând cum pui, cu ce măiestrie descoperi acele sentimente \"reale\",

\"Poate ca daca nu era vorba despre un drept constitutional ar fi fost si mai frumos/placut\". atunci cum aș mai fi putut numi acest text \"neplăcut?\" :). iubesc, pe de o parte, tendința spre abstractizare (doar suntem prea grăbiți să ne citim, nu?), pe de altă parte îmi plac dezvoltările...
mă bucur (serios chiar!) că nu ți-au plăcut exhaustiv neplăcerile mele.
mulțumesc (plăcut) de vizită,

parcă, ce parcă..., sigur mi-e(ra) dor de un comentariu \"made Licurici\". eu sunt într-un fel de abstinență plicticoasă a comentariilor. mă bucur că (încă mai) sunt persoane care mă citesc cu plăcere,
mult drag,
Iulian

parcă, ce parcă..., sigur mi-e(ra) dor de un comentariu \"made Licurici\". eu sunt într-un fel de abstinență plicticoasă a comentariilor. mă bucur că (încă mai) sunt persoane care mă citesc cu plăcere,
mult drag,
Iulian

hei, moi aussi...
si eu te-am mai citit. am evitat comentarii pt ca am fugit repede... am avut pe cineva drag care-ți purta în totalitate numele...
in privința textului/poeziei... nu sunt sigur că e (prea) reușit, de-aia am și pus \"după plajă\", când ești cam... fierbinte..
mersi de trecere,
iulian

parcă(?) ești așa supărată pe dragoste, că ai alunga-o de dimineață și ai plânge-o la prânz, sperând să se răzgândească, să te (re)viziteze, să te (re)treacă... dă-i (totuși) șansa sângerării... nici nu știi încotro se vor prelige picăturile magice...
scrii (pt mine) frumos, dar în frumusețea asta a versurilor stă parcă un vulcan de supărare/ură/dragoste/plăcere/etc gata să erupă... te citesc (totdeauna) cu plăcere...
drag,
Iulian(ul)

(vă) mulțumesc de trecere și de cuvintele lăsate. asta arată că apropele meu nu numai că nu mă trădează, dar mă/se și îmbogățește.
Hanelle, la mulți ani de ziua Canadei și aștept o frunză de arțar, de lângă tăul ăla :)...
drag vouă,
Iulian

Hanelle, norocul casei, norocul cititorului. de dat la rană. tot timpul, nu numai (de la) galium verum.
descântec de (de)ochi. de vise de femeie.
plăcut, ca o adiere de sânzâiene,
drag,

dac-ar fi fost să am (cel puțin) o soră (de cruce) de suflet, cu siguranță tu i-ai fi luat locul.
dac-ar fi fost să am o iubită neștiută de gânduri efemere, de inimi trubadure, tot (cu siguranță) tu ai fi fost...
(prea) bine mă înțelegi,

cu (toată) libertatea, fie ea și la mișto, din lume,
iulian

hei, Alina sau Livia sau nu știu cum să te strig,
ai scris (prea) frumos, cu intromisiuni în ceva f drag (cândva) mie: mitologia română. fie ca acest descând de dragoste, de sânzâiană, să-ți aducă (măcar) fruntea de pădure visată...
f. drag,
iulian

p.s. am scris \"f.drag\" cu atât mai mult cu cât am citit în biografia-ți că ai diplomă-n \"karate kyokushin\", iar eu un biet street fighter (habar n-am dacă am scris bine, sunt francofon...), deci m-am temut de repercusiuni...

Alina, bietele iele s-au (cam) săturat să mi se tot arate, să mă danseze, să mi se arate în întreaga lor splendoare. dacă a fost vreodată un vânător de iele, cel puțin în ținuturile și vremurile din preajma-mi, atunci vânătorul sunt, cu siguranța dansului simțit până-n măduva gândului, eu.
sarut mâinile (tale dibace în ale scrisului) de trecere,

Iulian(ul).

\"Ce vrea El de la mine? Sau, mai degrabă, ce vreau Eu de la el?\"
\"Eu\" cu majuscule... te pui mai presus (sau, cu modestie - cu voia dvs. ultimul pe listă - , egal) decât/cu Dumnezeu... ești tare man... adică ai multe tare...
cred că ai \"filosofat\" ultra/super/megaputernic în aceste rânduri, că până și Dirzu Andrei Ovidiu te-a remarcat!!!. Înainte de a te juca cu VIP-uri sacre, studiază (măcar) Biblia, Coranul sau orice scriere profund religioasă, studiază literatură, filosofie etc. și dacă (tot) nu-ți iese eseul, încearcă la rugby, că e 5 puncte.