the end

text concentrat, lapidar.radiografie \'la rece\', concluziva, a unei pasiuni...nu fara nostalgii. imi place prea mult matricea minimalis pe care ti-ai proiectat poemul ca sa nu-ti spun ca \'amintirile prafuite\' sau \'unica traire\' doar incarca textul fara a-l potentza. dar...citit si placut!

după cum am mai spus, în alte comentarii, nu (prea) sunt adeptul tăierilor, corecturilor, după publicare. chiar dacă apar scârțâieli, consider că ele trebuiau să apară, că au fost menite în acele clipe ale creației, și le las acolo.
în rest, mulțumesc de trecere și de cuvinte,

sfintzishorule mi-au placut mult prima strofa si cateva cuvinte din celelate..dezgolirea , dial-up-ul, etc..
nu stiu nici acuma rolul soarelui /patimirii/intunericului.. poate tu stii mai bine , eu una nu pot sa leg prin metode vizbile soareel de dial-up
mi-a placut chiar si asa ,
cu mult drag , si cu mainile pline de bronzul din soarele tau
eu ,

dacă aș/s-ar dezgoli toate înțelesurile, oare n-ar fi totul mai puțin interesant. pentru mine, \"soarele/pătimirii/întunericului\" înseamnă ceva pentru mine, un ceva care nu e general valabil, pentru (alți) cititori poate însemna altceva. libertatea interpretării/trăirii e deplină.
mulțumesc de (prima) trecere însemnată,
iulian

Placut mult:
\"te-am întâlnit înspre bara tonurilor târzii ale timpului meu/erai eroina unui striptease al simțurilor/maltratate de-o unică trăire\"
Pus (rau de tot)pe ganduri:
\"te dezgoleai de tot de mine/aruncai veșmintele la second-hand-ul amintirilor prăfuite/îmi vindeai sufletul/diavolului uitării
Oare, timpul se dezgoleste de noi, sau noi ne dezgolim de iluzie, atunci cand \"patimirea soarelui in intuneric\" incepe sa prinda contururi de piatra?

timpul e veșnic, noi suntem trecători. așa că (zic eu) el se supără pe noi, el ne abandonează ca pe o haină ruptă-n coate sau demodată.
când cineva (oricine) îți spune că i-a plăcut ce a citit nu poți decât să te bucuri și să mulțumești de trecere.
pentru conformitate :),