dimineața asta e de un alb violent
face cinste tuturor dimineților pe care le-am pierdut
și nici măcar nu miroase a cafea
cândva credeam că timpul nu-și pierde niciodată răbdarea
între timp
urme de cretă pe trotuar
copilarie neumblată
cu miros de portocale
am în fața ochilor
un film nedevelopat
din când in când îi sterg cu degetul
marginile
în curând vine din nou vara
cu
mă hrănesc
din ce în ce mai mult
din pulpa zeilor
mintea lor
cuprinde universul
ca într-o bulă
nu știu nimic
despre stele
cu toate acestea
mă prefac că țintesc
în direcția
fără reguli de sintaxă
cuvintele stau înșirate la soare
nu-mi aduc aminte
care au fost întrebate și care răspunse
de undeva din spatele ochilor
s-a pierdut o jumătate de imagine
cealaltă
Mâine am să-mi vâr două degete în eternitate
planuiesc un masaj cu flautul fermecat
în casă miroase a măr putrezit
și uite cum beția de-aseară mi-a pătat cearșaful
cu un desen strâmb,
Moarte cu miros vinețiu/ viață cu gust de apă sărată
pe drumeagul de lângă casă durerile mele sapă
galerii subterane; în ele
îmi golesc inima de vers.
Azi curcubeul e alb-negru
mi-aș vinde
Mi-am amintit cuvântul în dungi pe care gura mea flămândă l-a rostit și l-a înghițit iar, ca prăpastia ce înghite bolovanii de piatră ce se prăbușesc în ea și se lovesc, spărgându-se piatră pe
Mi-ai smuls toate venele,
Le-ai înnodat și le-ai întins până la maxim
Pe griff-ul chitarei.
Þi-ai făcut corzi din venele mele
Și-ai început să cânți,
Urmărind atent ritmul bătăilor
Accelerate
Stăteam pe o bancă, într-un colț mai liniștit al parcului. În adierea serii copacii fremătau, de parcă ar fi vrut să-mi șoptească ceva. Mă prefăceam că privesc undeva înainte, în gol,
Se face o echipă din doi
Și încă o echipă din doi.
Se joacă la trei filee.
Unul e mai mare și desparte echipele.
Celelalte sunt mai mici
Și-i despart pe membrii aceleiași echipe.
Se joacă numai
Afară s-a întunecat – ceasul de pe birou arată ora șapte. D-l Florică pune deoparte teancul de dosare și se pregătește să plece acasă. Mmm, parcă simte de pe acum căldura căminului și a supei
Când zeci de perechi de ochi te privesc
Parcă
Fiecare ochi rupe câte-o bucățică
Din tine.
Fiecare retină reflectă imaginea ta
De parcă învelișul ți s-ar desface
În foițe subțiri
Și ar
Am avut și eu o cochilie
era tare și-o purtam în spate toată ziua
câteodată mă opream și înjuram
nemulțumită de greutatea din spate
târam cochilia după mine
an după an,
zi după zi,
prin
Să trăiesc într-o corabie scufundată,
Răsturnată pe-o rână în fundul mării,
Acolo unde și-a făcut cuibul uitarea
Și apa răspunde în valuri chemării.
În țevile tunurilor roase de vreme,
În
IT