Poezie
Acordaj
2 min lectură·
Mediu
Mâine am să-mi vâr două degete în eternitate
planuiesc un masaj cu flautul fermecat
în casă miroase a măr putrezit
și uite cum beția de-aseară mi-a pătat cearșaful
cu un desen strâmb, transpirat
...dacă nu iei mâna de pe mine țip
îi vedeam fața absurdă de sinucigaș
și m-am trezit: mi-era sete.
***
Pe pojghița de gheață făceam plajă
topless, zăpadă și soare
grâul creștea pe nisip iar eu nu muream niciodată
soarele de ceară albastră – Dumnezeu înghețat
tăceam de teamă să nu-l topesc respirând
Am săpat o copcă în cer
“Hai să pescuim vise!”
“La ce bun?” a răspuns tâmp.
Stătea și-mi privea sânii
Cum făceam plajă topless
pe pojghița de gheață.
***
nu pot s-adorm
aud pe geam mâțele-n călduri
cântându-și solfegiul trist de copii perverși
vecinii mei urlă
sparg liniștea cu țipetele lor
[*când eram mică
lumina aprinsă/parter/eu afară
priveam înăuntru pe geam
(era noapte)
vecinul se-agăța de-un cuțit
și urla c-o omoară
îmi țineam răsuflarea
priveam – ea fugea –
jungla transpusă-ntre pereții de bloc
și-apoi
în vacanță
la țară
alergam după găini c-o lingură-n mână]
undeva o mamă și-un tată repetă geneza
cântând Simfonia Perversă.
***
Și iarăși visele
copii ai întunericului concepuți cu lumina stinsă
sub golul alburiu al ochiului
barca desprinsă de mal și
liniștea nefirească a orei două
când golul e deodată atât de mare încât
m-agăț de pernă ca un liliac
o strâng în brațe până mă doare
până fug din ea chipurile iubiților mei nenăscuți
yin și yang, un ghemotoc transpirat
de pânză și carne și păr năclăit
[căutând cu disperare implozia
abia dacă observ fața mea întipărită pe giulgiu]
nu văd
nu aud
nu mai simt
NU EXIST
- încordarea supremă a nașterii mele –
spre copcă! spre poartă!! spre scară!!! și....SCÂRÞÞÞ!!!!!!
Tresar.
Regina nopții izbucni într-un râs ascuțit.
013035
0
am citit cu interes. poema scade in perceptie pe verticala... succes!