Poezie
Pierderea cochiliei
1 min lectură·
Mediu
Am avut și eu o cochilie
era tare și-o purtam în spate toată ziua
câteodată mă opream și înjuram
nemulțumită de greutatea din spate
târam cochilia după mine
an după an,
zi după zi,
prin iarbă, prin lan, prin frunzișuri,
pe ploi, pe arșițe, pe vânt...
Nici n-am observat când am pierdut-o.
dintr-o dată
m-am simțit nemaipomenit de ușoară
și prima pală de vânt
a suflat și m-a luat.
023.763
0
Far across the wold
The villages go by like trees
the rivers and the hills
The forest and the streams\"
E frumos...mi se pare mie sau chiar ai comparat existenta noatra cu o cochilie...Si cand scapi de ea...
Mi-a placut ideea numai ca se putea sa fie exprimata putin altfel...
Numai bine,mai trec!