Iulia Elize

Scuze, pentru mielul pe care trebuie să ți-l dau. Ștefan. :)

Mulțumesc, Șteafan, de buna primire, este o carte la care țin, pentru că, într-un fel, este ca o prelungire a cărții, celei dintâi, despre zăpadă... Despre Luana Anghelos. M-am străduit să ”pun” multă calitate, în ea.

Da, așa e, continui să scriu. Ceea ce de fapt, sfătuiesc pe toți colegii, pentru că uneori prin muncă ne găsim binele și sensul de bine.

Te mai aștept, Ștefane... Încă o dată, mulțumesc pentru primire și îți doresc succes, și ție. Vezi ce faci cu sonetele, altfel, cred că, Doamne ferește, te ajung din urmă, într-o zi... :):):)
Dar, cred că mai trebuie să învăț, însă, în ”materia” sonet, prea mult... Însă, încerc...


Numai bine, și spor, și ție! Te mai aștept cu drag!

Lu

În sfârșit, o poezie frumoasă și luminoasă ca un izvor lin, care sclipește, în plin soare, să treci mai des, pentru că poeziile luminoase sunt mai rare, pe site, fără tine...

Respir și eu, pentru a nu mă lăsa mai prejos! :):)

Dar aștept și poezie nouă, marca Dorin Cozan, poate mai des...

Salutări și un gând bun, prietenesc, Iulia

Mulțumesc, MULT, ȘTEFAN! Spor la scris și la sonete! Eși o inspirație, de muncă, pentru colegii de pe site!

Cu drag, Iulia

Dragă Adrian, te știu de foarte mult timp, măcar din scris, căci scrii de mult timp, deja. Îmi aduca minte cu drag, de vremurile trecute, în care se scria poezie, cum și astăzi, vorba colegilor, eram mulți.

O idee. De ce nu ai publicat, încă? Mult succes, adică, adună-ți, cu bine, manuscrisele și încearcă-ți, tot cu bine, norocul. Vreme nu cred că e de pierdut, în așteptarea lucrului amânat sau picat din cer, încă, după 20 de ani. Oricum, TU scrii Poezie, tot site-ul te apreciază și știe asta. Eu zic să nu mai aștepți, dacă nu cumva ai publicat până acum. Nu am de unde să știu...

Mult succes și iartă-mă că am lungit prea mult acest comentariu. Despre poeziile tale numai de bine, împinge-le în față, pentru că merită, ca să nu se piardă. Atâta timp cât dai drumul unei cărți de poezie, ai vreme și de alta, o carte ulterioară, iar nepierderea timpului, acesta e un secret. Dacă tot stai pe loc, și, cumva, nu ai publicat, nu ți-ai încercat norocul tău scump, pierzi însăși șansa de a scrie altă carte (în plus). Prea mult timp a trecut, de când scrii, și tu, poezie, fără să intreprinzi ceva foarte determinat. Mult curaj, în virtutea vechimii de timp, prețios, de când știu că (și tu) scrii... Te ocupi cu scrisul.

SUCCES! Baftă multă!!!

Desigur, cu o apreciere și admirație colegială, și sperând să nu fiu înțeleasă greșit. Ca intenție de ajutor, sincer.


Liz.


PS: bun poem! Altă dată, o să vin asupra poeziei, mai mult. Sper să mai scrii și să mai fii prezent, pe site...

Leonard, Maria nu știu, dar și eu de la înălțimea celor 1.84 sau 5 cât am, în 42 de ani amărâți, te salut și eu... Cifrele sunt imateriale și matematice, mă gândeam să fac niște sarmale, cu ele. Salutări cordiale poeziei, despre autor, aceleași aprecieri sincere, prietenești. Ziceam să mai spună cineva ceva, ca să nu fim verde-năcăjiți și neautorizați, în viață. E bine să ne păstrăm zâmbetul simplu, căci altfel,,,

Mi-a plăcut, tocmai trecusem prin lectura din Emilian Pal, aici mi se pare, cel puțin față de ce am citit de la tine, în general, că aici e mai metaforic nițel, deși un discurs foarte palpabil și senzorial... Mă bucur că lumea încă scrie, cum eu nu am timp de nimic, nici de o pisică, dar tu te descurci foarte bine, și meriți toată lauda, mai ales pe un poem confesiv și cu miez la care empatizez.

Spor la scris, înspre aceeași poezie de calitate, pe care cu drag am citit-o și eu...

Cu apreciere maximă,

Elize...

De mult nu am trecut pe aici, prin această ogradă de mult bine, îmi place stilul de confesiune, total neîncărcat și simplu și foarte inteligibil și fără balast formulat.

Ca laudă, o meriți totală, iar dacă ar fi ceva de cârcotit, un singur lucru, acela optic remarcând genitivul în ton de stradă ”mormântul cristosului” aș reformula, nu aș lăsa stilul acel nenominal genitiv, deși nu pot obiecta chiar 100% pentru că stilul per total sincer și frust, ceea ce justifică măcar 30%-40%. mie mi-a părut nițel disonant, eu aș schimba.

Spor la scris și în continuare, fie el ce e, job (i)real sau texte de tip literar și toată simpatia mea scriitoricească și simplă, pe care simt, în virtutea celor de mai sus, cu privire la poem, cum ai scris un poem bun, și să concretizez trecerea prin stea.

Felicitări pentru drumul tău literar, care sunt sigură că încă inspiră mulți tineri!!!

Mi-ar fi plăcut ca acest text să fie ”circulat” de colegii mei, pe cât merită...

Foarte bine scris fragmentul, se vede un plus de măiestrie în proză, pe care o admir și o apreciez. Este de foarte bună calitate, ca scriitură... În sensul, ca stil de proză.

Observații: goarna nu crapă, omul nu poate sta drept și semeț și cu pieptul bombat dacă este șchiop, sunt chestii mai mult de atenție... Genul acesta de greșeli se corectează după o abordare după inteligență, mentală, după părerea mea, necesitând corectura aferetă prin numai atenția sporită, și desigur vă și iese ușor...

Continuați tot în acest stil bun de proză și veți reuși! Spor la lucru! Și mult succes! Puteți aprofunda și romanul, genul roman, cu acest stil...

Am citit acest sonet, ești un bun sonetist, Ștefane, sunt curioasă dacă te-ai apucat de antologarea sonetelor din trecut... Așa cum te sfătuiam. Ai în față un drum, mergi pe el!

Bineînțeles, că toți avem amprenta proprie, și în materie de sfaturi, în poezia clasică, nu prea ar merge... Oricum, consider că ar merita să revezi sonetele din spate... Pentru că merită.

Eu nu mă împac ”la sândul vremii laptele-i tiran”, aș scrie altcumva, dar e numai o părere personală.

Îmi place de exemplu, tematica acestui sonet, mai sunt site-uri unde se muncește pe subiectul sonet, ba chiar se continuă munca lui Radu (Ștefănescu) cu traducerile din Shakespeare...

Orice ai avea în plan și în plăcere, de lucru, îți doresc mult succes! Numai să nu ne prea contaminăm, de acest gen literar, pentru că cu greu mai putem ”ieși” din el, obișnuindu-ne de a scrie numai sonete... Sunt scriitori foarte mari, care au fost pur și simplu obsedați de acest gen (numai cu greu) ieșind din gen, afară... Noroc că Shakespeare a scris și teatru liric... Tu, am văzut, alternezi cu rondeluri și cu poezia albă, ceea ce este și ea o cale bună...

MULT SUCCES!!!

Mulțumesc Maria! De anul trecut, lucrez la această Trilgie și sunt mândră că până la urmă mi-a ieșit...

Sper că scrii și tu și îți aștept, cu mult drag, debutul! Fiecare scriitor de pe site, merită flori, pentru munca depusă...

Mulțumesc și redacției, pentru sprijinul din toți acești ani!

Întotdeauna, simplitatea cred că derutează... Uneori, noi, oamenii suntem mai ampli, dar putem scrie și simplu...

Acesta este sonetul, este o poezie foarte simplă, din numai câteva versuri și din păcate suntem limitați de o măsură de 10 sau de 11 silabe...

Data viitoare, poate o să postez și poezii complexe. Poate sonetul este ceva mult prea simplu, ca să permită ”întindere prea evidentă lirică”... Dar sunt forțată de structură ca să mă conformez, acestui stil.

Domnule Peia, degeaba vă inflamați, pentru că eu știu că exact cu această atitudine nu rezolvați nimic, numai văd că stropșiți și judecați aritmii fără dovezi.

Ritmul e bun, cum să nu fie bun, vă rog să îmi semnalați vreo aritmie. Nu puteți, pentru că nu este, în text. Nu e nicio forțare, se referă la o undă părelnică (Pare că vorbește întreaga cameră, că spun ceva pereții... este simbolic. - Este și expresia - vorbesc cu pereții - desigur simbolică.) Focul este o metaforă a vivacității, vezi văpaia - semnificații - patimi. Pe care le aveți și dumneavoastră, văd.

Primăvara asta aduce - zvon de înnoire, de acolo goarna, goarnele.

Mai învățați și dumneavoastră să scrieți clasică. Dar nu mai stropșiți. Am citit și eu poezia dumneoastră, de pe site. Ultima. Probabil dumneavoastră aveți lacune în ceea ce privește metrul clasic. Dacă am timp, o să comentez, poate mai târziu...

Mai bine ați da niște exemple valide, când acuzați, nu numai să generalizați pe niște deficiențe imaginare. Spor, mult, să aveți! Și mai multă diligență în analiză, v-aș ruga, și cu tot respectul!

Da, am corectat, era foarte discutabil acolo, dar oricum am corectat, mulțumesc.

În primul rând mulțumesc pentru cuvintele tale de laudă.

Apoi,
Eu scriu sonete numai de anul trecut, am început să scriu și sonet italian, de fapt, cu asta mă și ocup. De o vreme, de când scriu și sonet, îmi dau seama că mai evoluez și spre rigoare (necesară, dacă vrei să fii, cu totul, în tipar). Dar nici pe cele netipicare, nu pot să nu le iau în seamă și mi le asum scriitoricește. Ca exerciții de tip sonet, neitalienești după normă.

În fond, de ce să se scrie numai în stilul sonetist italian, când stilul englezesc de pildă este unul mai permisiv... Nici chiar Shakespeare nu a lucrat cu strofe gemene, dpdv al rimei. Deși e vorba de sonetul englezesc. Am adunat peste 80 de sonete într-un stil mai larg, mai permisiv, pe care mi le asum în această formă. Am și din cele ”italienești”, dar cu privire la cele netipicare eu de obicei nu îmi arunc munca la ”trash”...

Dar acum scriu sonet italian, adică rețetat, poate o să pun și pe site, cândva...

Mulțumesc mult pentru trecere! Chiar cred că vreau să le utilizez și pe cele netipicare... În rest, da, sonet tipicar, da...

Spor mult la scris!!!! :) !

La mulți ani, domnule Teodor Dume, și la cât mai multe cărți, sub semnătura dumneavoastă! Poate, munciți chiar și acum, poate literatura nu e decât o pace interioară nesfârșită și împlinire... Poate e cea mai frumoasă ocupație!

Multă sănătate și mult spor, în aceea ce faceți! Cu toate urările mele de mult bine!

Stele nu sunt suficiente, pentru a sărbători o vârstă frumoasă...

Cu respect, Iulia ELIZE

Mult succes și în continuare și multă bucurie, față de această realizare îmbucurătoare! Multă muncă se depune în fiecare proiect, în fiecare poezie, suntem pesemne și noi, lăsați acolo, amprentăm...

Felicitări! Cu mult drag am trecut și cu toate gândurile mele de bine! Las și o steluță pentru luminozitate!

Cele mai bune gânduri, Iulia Elize

Lasă psihologia și autopsihologia, psihologului de care nimeni nu are nevoie și continuă să scrii... Pe ce direcție vrei tu și îți place. Care îți dă sens, scriiturii.


Mult succes,

Dorina, unii dintre poeți, ce au în tolbă, au și în arătarea poetică. În sensul că sensibilitatea devoalează versul, care poate e de apreciat dacă este mai sensibil. Știu, tu așa de exemplu scrii, după cum spui și ne tot sfătuiești, te-am citit și eu, dar sunt alții care se folosesc de sensibilitatea prielnică, pentru a exprima poezie. Eu tocmai versul sensibil l-am notat, și nu o anumită cerbicie, care, și ea, e bună. Sunt numai două căi foarte diferite, care exprimă o anumită parte de emoționalitate sau caracter, minim gradual exprimată, și prin poezie...

Răzvan, e interesant și compunerea psihologică a lui Răzvan, lăcomia sentimentală e firească câteodată.

Da, este vorba, Răzvan, și despre o poveste cosmică... Este, de fapt, editarea, în Două ediții, a romanului meu de debut, regândit. Sunt numai două-trei luni, între cele două ediții, fiind un proiect tocmai maraton... și cu foarte multă muncă, pe text.

Mulțumesc, Răzvan, pentru prezență, este un volum la care țin mult, ”cumpenele albe” sunt mereu pentru femeia de la fântână, aceea care se alină prin ”optimism, fericire, creație și motivații asumate și incitante”, de a merge, cumva, în drum, cu bujorii universului ei interior, drept pe față...