Iulia Elize

Am corectat pe versul 10, asta ca să fie Ionuț mulțumit, dar nu era o ditamai problemă. Am corectat într-un minut. Era mai frumos mai dinainte, un fel de idee mai amplă, dar rigoarea sonetului m-a făcut să corectez. Era de fapt, mai înainte un semisonet, ceea ce nu e rău (dacă nici eu nu prea am ochelari, azi) Să văd metrica, ceea ce nu e defel un punct prea nasol. Dacă am corectat, în minuțel.

Care nu e bine, care vers... Să vedem... Ce ziceai, de fapt???

Versul 1??

Miau-dat-la-le-len-pârg-de-di-mi-nea-ță??? Care e baiul? Ești cam lipsit de ochelari, azi? Versul e bun. Ritmul corect, măsură de 11. Mai învață, domnule, sonet. Vreau un sonet sau sonete scrise de tine, ca să vedem.

Îți dau exemplu și pe versul... Cât? 10? De ce te bagi, de fapt, dacă habar nu ai de sonet? Vezi că și versul 10 e bine. E o mică scăpare, o dublură, dar nu e bai, corectez, de fapt. Dar pentru asta, nu trebuie să îmi scoți ochii cu observații pe un sonet cu subtilități și frumusețe veche. Amu corectez. Alte întrebări??? Sunt???

Trebuia să îmi scoți ochii că nu știu sonet?? Le scriu mai profunde ca Adrian Munteanu, de fapt, care e foarte corect în tehnica sonet, dar toate sonetele lui parcă sunt trase la indigo și ale mele sunt totuși profunde, cu skepsis vechi. Nu sunt prea emfazată la cuvinte la modă, dar îl am pe Lucian Blaga, lângă, în Lancrăm, și nu îl fac de rușine. Eu în respect pe Adrian Munteanu, foarte mult, are în spate mai mult de 10 ani de sonet, eu numai 2, pentru 2 ani de lucru, eu zic că mă descurc bine...
El scrie numai sonete, eu și teatru shakespearian așa că de fapt care e problema ta, poate, cu valoarea mea de sonetistă tânără... Eu nu prea te înțeleg.

Ionuț, nu te mai băga unde nu îți fierbe oala, dacă nu știi sonet.

Dă-mi exemplu de un sonet pe care l-ai scris tu însuți. Un link.

Să vedem care pe care...

Mulțumesc, dragilor. O vreme cred că o să lipsesc de pe site, mi-a fost de-ajuns, cât am stat. Spor la pană, să vă fie bună și plină de cumințenie. Numai bine și spor la scris...!

Nu interveneam, dar e ceva subieectiv, o amintire devenită roman. E finalul meu de roman, nu știu ce se întâmplă, de ce se comentează puțin off-topic. Poemul tău, nu îmi dau seama, dar e altceva, de fapt nici nu e problemă, cu el. Nu seamănă cu finalul meu de roman.

https://www.poezie.ro/index.php/poetry/14170060/Tablou,_pe_p%C4%83m%C3%A2nt_alb...

Aici am prima mențiune și am backup-uri de document. Leonard, e final de roman, respectă-l. Nu face bâză. Dacă tu vrei să îți asumi aceeași idee, treaba ta, oricum al meu (romanul) e publicat deja. Poemul tău e din 3 iulie, nu știu dacă ai intervenit pe el.

Dacă tu publici ulterior, câte ceva, nu mă deranjează, dar să știi că eu am scris imediat după ce am văzut documentarul. Mențiunea e și pe site, demult. Acum am recitit poezia ta, e ”ultima respirație a peștelui pe uscat”, deci al meu e mai deosebit, e final de roman. ”E un pește survivor.” Așa că nu mai bate câmpii, cu commenturi.

Închidem topicul, zic bine.

https://www.poezie.ro/index.php/article/14171117/Iulia_Elize_-_%E2%80%9DFemeia_cu_rodiile%E2%80%9D,_aspecte_de_frumuse%C8%9Bi_mari_care_surclaseaz%C4%83_floarea_de_rodie_dar_%C8%99i_la_lipsa_rodiilor,_pe_care_ea_le_las%C4%83,_trec%C3%A2nd,_%C3%AEn_urma_ei..._Chem%C3%A2nd_ce_l%C4%83sase_(%C8%99i_el)_

Romanul a fost publicat, deja, vezi articol pe site, anterior poemului tău.

De pe 1 iulie, e și pe lulu.com. în ultima variantă.

Țin la această imagine, PENTRU CĂ E FINAL DE ROMAN. Dacă ești romancier, știi ce înseamnă cum să îți închei un roman. Nu îmi convine ca după atât de puțin timp, să mi se ia idei. Eventual cu pești fripți, poți să scrii. În rest, nu!

Al meu nu se usucă. E cam bine, supraviețuiește. Chiar dacă nu te interesează, atunci nu cumpăra cartea, o citesc alții, nu-i însă niciun bai.

Ne vedem pe site.

Leo, îmi ești foarte simpatic, spor la scris și ție.

Leo, cu riscul să te supăr, era un documentar foarte larg, ceva de o oră și ceva, dar eu am fost aceea care am remarcat peștele în documentar și l-am făcut opera de artă la un sfârșit de un roman, în 3 ediții. Am spus și pe sit.

Cred că am respect de sine, îmi știu valoarea foarte bine, nu trebuie să îmi spună alții una și alta. Eu am 30 de cărți editate, până acum. Sunt foarte mulțumită de mine.

Dacă nu am găsit o editură ca lumea, măcar public pe un site internațional, cum pot, adică mai scump. În rest, citiți-mă, cărțile sunt on-line, și lăsați puțin lumea în pace, să scrie. Nu îi mai băgați de vină.

Și dacă îți place și ție ideea de pește supraviețuitor pe uscat, nu știu dacă ai văzut tu însuți, dar peștele meu șmecher e numai al meu, literar, și e publicat, deja. Pe lulu.com de alaltăieri, cu un fragment un pic mai lung, acum mi l-am urcat și pe mail, uitasem, nu m-am gândit că peștele va fi atât de viral. Cartea mea se găsește pe lulu.com.

Cine vrea o găsește. Numai bine și am respect, cum să nu am, dar sunt prea nișată, ca scriitoare. Mă înțeleg, parcă, bine, numai cu oamenii foarte deștepți. Și scriu cărți prea ample, de obicei, ca să mă înțeleagă numai ”țărănoii”... Mai bine tac.

Da, Leo, am văzut.

Cred de fapt în divinitate, dar e mai presus de cuvinte, e ceva ce nu are legătură cu nimic și e foarte mare. În rest, un pește foarte deosebit poate fi ”darwin”.

Îți dai seama, am și final de roman, după el... Șmecher pește.

Să mă vezi, Leo, pe la Halloween, sunt un mic monstru. Să mai treci, peștii pe uscat inspiră pe toată lumea, dar eu zisesem că și au supraviețuit. Lui Dragoș.

Așa că de fapt e patent Digi, dar eu am fost foarte mândră de Digi, la tv (când am văzut peștele) pentru că am învățat codul morse, cu un fel de balenă la fel de șmecheră, ca peștele, dar mai din vechime, gen Darwin. Vezi, de-asta eram eu emoționată pe Digi, că am înțeles videoul... E mai rar să prinzi pe viu așa ceva.

Nu, Ionuț. Chiar e fain ce a ieșit.

Îmi pare rău că nu am apucat să îți las steluță, pe primul comentariu, dar poezia chiar e frumoasă și pe gustul meu, foarte subiectiv, notez, din sensibilitate, pentru un poem corect și din emoție pentru luna pătrată și pentru acel 55 pe care și eu îl văd ca pe un poem, în sine, dar și pentru altele, căci deja bat câmpii de cât mă lungesc, dar las stea. Mai trec, cu drag.

Mi-a plăcut ideea cu mintea ca un clopot, mintea e frumos să fie traversată de emoție. E aproape sfânt, să fie așa, când mintea e t(r)opicul.

Acum începe era greșelilor gramaticale, de pe la Iulia, era începută parcă de ieri. Dacă îl preferi pe Ionuț, atunci, nu e bai... Dar, ce să zic... Măcar spune și tu două motive dacă zici că gramatica mea e baltă de varză. Sau curechiște. Vezi că peștele ăla pe uscat e patent Iulia, de vreo un roman ultim + pe site, îi povesteam lui Dragoș.

În rest, poți să asemuiește peștelui meu (final de roman, Rodia) însă e gata publicat, asta însemnând că te poți inspira, fără ca eu să mă supăr, pentru că un pește foarte șmecher, inspiră pe toată lumea...

ca și mine, că eu nu glumesc...

Leo, tu glumești...

Ionuț, poemele tale nu sunt clasic intelectualizate. Sunt cumva ”special”, ”very special”. Părerea mea că e un fel de fandare intelectuală, sunt și anumite chestii de sentiment, băgate, printre, anumite ”simțăminte” bărbătești. Opinii!

Dragoș, fii mai pragmatic!