Iulia Elize

Și eu îi spuneam, lui Radu, printre alții de aceeași părere, să nu modifice tema de site. Eu acum, cu trei cărți pe finiș, am un fel de fantezie cu un site pe roz, e ceva feminin, la care mă gândesc, de fapt, un fel de capriciu care mi l-aș dori pentru agonia, însă numai pentru trei zile... Am muncit mult zilele astea și încerc să îmi reîncarc bateriile, de fapt. Ele se reîncarcă, însă, dacă spun și vreau eu mult. Dacă ești obosit, cumva, după prea mult lucru literar, apar mai adesea capriciile. Vorbim și în alte ocazii, nu prea mai am timp chiar acum.

Spor la scris și comments...

Se schimbă formatul site? Cumva? Nu aveam habar... Sunt curioasă dacă până la urmă o să fie un alt format...


Și da, mai socializăm, dar nu peste tot. Altfel, ioc muncă de calitate, timp, cât e...

Viața e prea amplă, pentru mine, acum. În general, înțeleg perioadele cu scriitorii care își drămuiau timpul, ca să își termine proiectele. Eu de exemplu scot cărți în medie, foarte mari, care necesită timpul și seriozitatea mea... Nu prea am timp de social media, dar dacă cineva vrea să mă găsească, eu am lăsat toate datele de contact.

Toată lumea se întreabă, probabil, ”Rețeta pentru atâtea cărți ample...”, la Iulia Elize Dar e munca, seriozitatea, împlicarea, eu îmi drămuiesc și odihna, numai cu poezie.ro mai fac o excepție, pentru că nu vreau să mă rup, deloc, de scriitori și feedback.

Poate, o să reintru pe Facebook, pentru unele persoane, comunicarea și accesibilitatea mea nu sunt, deloc, la mine, eu nici nu mai stau pe site-urile unde aș putea fi găsită sau să găsesc un cititor scump și rar, pentru că am observat că nu prea am timp, în rest, DE VIAȚĂ, facebook-ul poate crea dependență, dar poate o să reintru într-o zi, numai să mă mai eliberez...

În rest, mail-ul meu e valabil, la fel și cărțile sunt disponibile, în rest eu mai mult cum să îndrăznesc, nu am accesibilitate, pentru că nu mai sunt în mediile social, din lipsă de timp, altfel, când să mai și trăiesc?? E un fel de perioadă, aici, un fel de etapă mai ”ciudată”, prin care trec, foarte drămuită.

Ionuț, nu prea sunt genul cu rugămințile, din păcate, pentru a se scrie despre mine. Ce am reușit să fac și ce sper să continui, este prezența mea cu cărți permanentă pe un site internațional, care poate să vândă perpetuu carte.

Dacă cineva îmi dorește cărțile, poate ajunge la ele, foarte simplu. În rest, nu prea am păstrat legătura cu critica de specialitate, pentru că nu îmi place să mi se facă favoruri, cine vrea, îmi poate cere, personal, cărți, în caz că le vrea, eu nu le dau cu forța, ele oricum sunt în mediul on-line, la îndemână.

La Festival, a fost un pas, l-am surclasat foarte mult, de atunci, dar sunt foarte mândră de acel pas, deși a fost obținut cu greutăți și aveam doar 30 și ceva de ani, cu multă muncă în spate și cu un dram de ghinion, că nu am putut fi mai tare, eram mai emotivă, dar eram abia la debut.

Acum, am sucrlasat acel pas, public teatru liric, sau teatru în metru voiculescian sau teatru shakespearian, fapt unic în literatura română, am mai trimis cărți, puține, sunt mândră de ele. Teatrul liric se poate achiziționa on-line, adică oricine îmi vrea cărțile le poate cere, de la mine, sau achiziționa. În rest, nu mă pricep să cer nimic, sunt genul ce fac e făcut de mine, în rest lumea mă poate aprecia, dacă are timp destul pentru cărțile mele și numai dacă dorește, dacă găsește timpul necesar. Cum e și cartea de mai sus, e o fandare pe stil arhaic și vechi...

Mai sunt, însă, și alte cărți de care sunt mândră, romanele mele, cartea de mai sus, în limbă veche, care este pe cale să apară, mai am și unele cărți în lucru. E efort continuu, sunt conduite care spun că doar nu oblig pe nimeni, la nimic, dar sunt bucuroasă dacă sunt apreciată, cum s-a mai întâmplat, și până acum.

Mulțumesc mult.

Poate, dacă și tu ai foarte multe cărți emise și de bună calitate, îți vine să te îngrijorezi mai ales pentru ceilalți... Totul este să muncești cum trebuie, tu știi...

Pe Hegel nu prea l-am citit, Stănică, pe Nietzsche, chiar da, dar aici nu e un pesimsm negru, ci mai mult o acceptare a unei bănuieli. Religia este probabil ceva mai lat, nu se rezumă într-un singur punct sau o singură realitate.


E un poem pentru Leo, mai mult, părerea lui, acceptarea unei fandări, însă a unei realități sau opinii incomplete, când ea poate fi foarte lată, în ”adevăruri”, nu unul. Pot fi tot felul de păreri, e foarte just să creezi, nici nu e musai să te identifici 100% cu creația.

Mi-a plăcut, e un poem luminos, îmi pare ca o gură de oxigen, în toată nebunia de commenturi pe poezii slabe, pe site, are un stil jucăuș, dacă îmi permiți, e un fel de zâmbet al unei imagini pure și ingenue, fapt pentru care las stea. Mi-a plăcut.

Simplitatea câteodată este cea mai dragă opțiune, autorului, dar și cea aducătoare de un zâmbet, celuilalt. Pentru surâsul meu, optimismul, după lectură, ai mai convins încă o dată. Avem nevoie de plusuri poetice. E chiar o chestie drăguță, mai sus, parfum de trandafir...

Ionuț, problema cred că vine la unii autori, care nu au suficientă calitate, prin operă, acolo să vezi stresări... :)

Ionuț, nu te stresa, valoarea mereu transpare, cel mai mult, prin sieși. ”În căutarea timpului pierdut” nici măcar nu a fost acceptat editorial, la prezentare, așa că nu te stresa, valoarea transpare.

Mulțumesc Liviu, asemenea! Sunt onorată că ai trecut, cu vorbe foarte bune și calde, fapt pentru care îți mulțumesc mult! Părerea mea este că cei buni doar trebuie să fie și să muncească, fapt valabil pentru noi toți... Cu mult bine, și prin tine, mulțumesc echipei editoriale, prezentă, din toți acești ani! Mi-e cam dor de prezența lui Marin Badea, nu a mai fost de mult, pe site, și punea umărul, era peste tot... Un om demn.

Partea în proză, e un fel de introducere în atmosferă veche, dacă cumva s-a înțeles altfel, la începutul cărții. Cartea are, pe conținut, poezie clasică. Mi-e dragă, are un fel de ironie veche în ea, nu e biografică, si sunt stări în grai vechi, adnotate, după cum chiar am vrut ca micuța carte să aibă un ton mai arhaic, dar și o introducere pe același ton...

Încă o dată, mulțumiri... Quasarii în general sunt nasoi, dar steluța e bine și ok, pe aici, a ajuns și am primit-o cu foarte mult drag... (Numai să nu te măriți nepotrivit, așa aș zice și eu...) Steluța cred că fuge... De fapt...

Ionuț, scuze că nu am apucat să mai stau pe site, sper că nu s-a inflamat nimeni, nu asta a fost intenția. Nu aș fi vrut publicitate, nu așa... Stai liniștit că nimeni nu s-a proclamat atotștiutor, nici eu periată de nimeni, de pe site.

Cu drag că ai crezut, dar eu nu prea trimit cărți, valoare dacă o am o să vină exclusiv din calitatea lucrului.


Dragoș, mulțumesc, am încercat numai să scriu în grai vechi. Steluța a ajuns, n-a călătorit ani lumină ci s-a măritat pe drum... Când de serios, cu un quasar.

”Am remarcat, de asemenea, aceeași muncă titanică, în acest proces de receptare a poeziei, și la domnul Dragoș Vișan. Nu am observat să fiți selectivi, v-ati îndreptat atenția către majoritatea autorilor. Sunt onorată de trecerea dumneavoastră pe pagina mea!”

Zic și eu, colegilor, dragi colegi, dialogați tot cu un bărbat, doar că tipul vă ia drept, ne ia pe toți drept fraieri.

Dar fetele se mai și prind, restul vă lăsați antrenați de ”bărbatul Papadopol”, care râde în barbă, de voi, de toată lumea, de altfel, că, cică, e băgat mult în seamă...

D-na Papadopol, calitatea poeziei vs nivelul comentariilor dvs. e la mintea cocoșului, dar sunteți totuși o clonă cu chef de glume, pe site...

”Îmi sunt de folos întotdeauna îndrumările dumneavoastră literare, mai pozitive sau mai puțin pozitive; pentru mine au valoare, sunt comentarii obiective și le apreciez foarte mult. Vă mulțumesc nespus pentru faptul că investiți și timp, și energie pentru aceste interpretari și recomandări, de care beneficiază cam fiecare utilizator al siteului, nu doar eu. Deci, nu vă mulțumesc doar pentru cazul meu personal. Am remarcat, de asemenea, aceeași muncă titanică, în acest proces de receptare a poeziei, și la domnul Dragoș Vișan. Nu am observat să fiți selectivi, v-ati îndreptat atenția către majoritatea autorilor. Sunt onorată de trecerea dumneavoastră pe pagina mea!”

Măcar scrieți după puterile dvs. reale, fie că sunteți bărbat sau femeie. Aveți un stil masculin de a scrie comentarii, matur, spre deosebire de texte, dar ce să zicem, și noi. Restul. Multă distracție, aduceți, în orice caz, în pagină. Lumea se amuză, privind la dvs., numai nu se vede poezie proprie, sau ceva amprentat, numai improvizație... Tone de bălăcăreli, sub masca unei prezențe feminine fără rost, numai întru have fun. Părerea mea...

Culmea că ceilalți o iau de bună, dar e numai un have fun general, ba chiar am văzut că se fac și unele răspunsuri independente, în site. La ce, nu știu... La trei cuvinte cum vă vine dvs, când vă scărpinați, dacă vă gândiți ce să mai scrieți, în chip de femeie, ca să amuzați lumea (pe mine copios).

Mi-am permis să folosesc un limbaj mai dur pentru că vă bateți joc de seriozitatea site-ului, sunteți doar un măscărici cu chef de glumă, pe site... Măcar scrieți după putere, nu vă ascundeți.... prin clone. Care sunt ilegale pe site, după câte știu eu, e numai o butaforie...

Claudiu de exemplu când a avut și el o clonă, era inactiv pe contul principal, de foarte de mult, la fel de bine și Dragoș, dar dvs. vă întindeți pe-aici, aiurea, fără sens și mai ales fără seriozitate, sub adăposul unei hlizibile apariții, în mod evident.

Mai oprește-te clonă Papadopol! Amuzament, pentru Leonard Ancuța, care îți ia joaca și hărjoneala pe site foarte în serios, toată lumea se amuză, DE TINE, cu două fețe, una prin texte, alta commenturi.

Mulțumesc, Stănică! Mult!

Sunt poezii de pe site, pe care le-am mai lucrat, + câteva în gen ”Fântâna”, adică netipicare, dar lucrate mult, dar am muncit, măcar cât să scot o carte mândră de-o coroniță de roiniță,cum frumos ziceai tu... Sper, coroniță și roiniță.

E o chestie, de obicei lucrez at home, dar aici e mult lucru și de pe acest site bun, care m-a găzduit, frumos, în toți acești ani foarte lungi, lungi, prea lungi... :):) S-au lungit de atâta poezie, mai ales veche... Și prietenia e foarte lungă, și e bine că e așa, ne putem răsfoi unii pe alții... Bineînțeles, poeziile au mai fost revizuite pentru tipar și lucrate.

Mulțumesc foarte mult! :)) :))

E foarte pesimist, ce e mai sus, de fapt, dar e o stare amprentată. Este ca o urmă bine înfiptă. Poate de-asta se simte poemul, este ca urma unui bocanc trist, în zăpadă, sau cismă (în cazul acesta, feminină)... E ca mersul printr-un ținut rece, cu pasul foarte conștient și bine înfipt, iarna.

Poate, și iadul de sub piele trebuie depășit, iar dacă bucuria este ocultată, este în schimb steluța prieteniei. Poate când doi necăjiți se întâlnesc *și eu sunt mai pesimistă, poetic*, azi, atunci steaua dăruită se face dublă și se întoarce înapoi.

Empatie, pentru empatie și dar, cu drag, din ambele părți. Asta am simțit... Și să domnească așadar numai zile dintre cele mai bune, cu prilejuri de împliniri.

Cu multă prietenie sinceră, cu drag,

Las o steluță, am fost foarte impresionată de poem. Este puternic, are glas propriu, ca un fel de trompetă, ca un contrabas, ca un sunet profund, o amprentă cuprinsă în pas, a trecut și prin mine (poemul).

Cu drag am venit în pagină, mai trec. Cu tot dragul și urările de mult bine. La fel de poeme, la fel de puternice, dar mai pe optimism, dacă s-ar putea... Zic și eu. Să sperăm, în mai mult senin, poetic,


Iulia