Iulia Elize
Verificat@iulia-elize
„Privește mereu înspre fericirea ta și zorii cei mai albi... Caută fericirea, este un fel de noimă foarte personală... (Găsește ancorele care te fac foarte fericit și ține bine, de ele).”
SCRIERI, CĂRȚI – Cărți elaborate, până în prezent (proză, poezie, realizări în domeniul literaturii): realizări românești, publicarea pe teritoriul României: (cu ISBN-uri de publicare națională): S-au adăugat la acestea și două publicări internaționale (ISBN SUA, pentru cărțile 49. și 50.) (ISBN exclusiv SUA, fără variantă română, altele decât primele două…
”Oricare din terapiile prezentate în această carte l-ar putea ajuta pe omul introvertit să se vindece de această afecțiune psihologică.”
Pe textul:
„Despre introvertire" de FLOARE PETROV
Țineam să punctez, cred că toți tragem concluzii, fiecare la un moment dat și poate aici e drama, nonautenticitatea.
Secretul este cred să știi să rămâi copil, mă refer la fericirea autentică, a lăsa garda jos, într-un anumit moment.
Neapărat am vrut să zic aceasta și poate da, sunt prea vorbăreață. Nu o să mai insist, deloc.
Pe textul:
„Pisica albă" de Iulia Elize
E un exercițiu de amploare, câteodată, e ca și cum ai picta.
Imaginația este ca inteligența, atinge anumite cote, la fiecare, fie că sunt mai scurte sau de nivel mai înalt. Dar aceasta poate fi perceput greșit, din păcate. Că te dai în stambă, mai ales de către un bărbat. Pe când eu numai mă exprim, la fel cum o fac și persoanele ca tine, masculine. Numai că femeia este percepută, ori slabă, în general, ori trebuie să se prefacă stupidă, ca să dea bine.
Mulțumesc foarte mult pentru empatie (mi-ar plăcea ca în general oamenii deștepți și cu imaginație să fie înțeleși, măcar pe jumătate, normal că și noi avem un suflețel încă mare.)
PS:
Știu că Leonard e un băiat bun.
Pe textul:
„Pisica albă" de Iulia Elize
”prin fereastră, treceau păsări”
”prin ferestra deschisă, treceau păsări” - versul capătă anvergură și lățime literară și nu e redundant, pentru că nu e matematică, cum spuneam, ci este poezie...
sau ”păsări treceau prin fereastră”
față de
”păsări treceau prin fereastra deschisă”
nu e de preferat, d.p.d.v. literar a doua variantă? am explicat, poezia e despre exprimarea pe orizontală și despre lățimi...
cuvântul ”opal” e de sugestie, crează un anumit efect (contextual)
”subțire” ((subțire), cu ele, cu sclipici auriu, ea etc...) la ”subțire” am mai explicat, e un fel de vocativ care nu se vede: subțire, ea trecea... etc.
La zer, ”lapte”, poate e un fel de efect anterior (sticla de lapte)
E un text ușor suprarealist, cu aceasta sunt de acord, mai experimentez, și eu...
Claudiu, îți mulțumesc mult pentru trecere, păreri și semn, m-a bucurat foarte mult să te știu pe aici, te rog frumos să mai treci, te-am remarcat și prin alt text, văzusem, îți mulțumesc că mă bagi în seamă. E onorant.
Stănică, mă bucur că ți-ai adus aminte de Gog, și eu am citit cartea mai demult, mi s-a părut cam bizară, complexă, dar ca referință este o carte bună. Crează un anumit tip de senzație de personaj amplu. Nu rămân chestiile mai negative din Gog, părerea mea, și nu se face exces, în carte, de exemplu, ci un anumit tip de structură mentală.
Pe textul:
„Pisica albă" de Iulia Elize
Pe textul:
„Pisica albă" de Iulia Elize
Pe textul:
„Pisica albă" de Iulia Elize
Pe textul:
„Pisica albă" de Iulia Elize
Pe textul:
„Pisica albă" de Iulia Elize
Pe textul:
„Dimineață de noiembrie " de Amanda Spulber
Eu le am pe ale mele, ”infinit” independent de ceea ce crezi dumneata, ca autor...
Nu prea mă dau după stors citiri, sunt oricum o autoare mult mai lecturată, decât tine, aceasta în general, dacă vrei te poți uita la număr general lectori. Dar nu îți dă de gândit, așa e, că nu gândești, aici, pentru că tu ai pornit discuția cu atacuri și subminări, fapt care nu prea mă mai interesează deloc.
Aceasta ca să îmi iau dreptul la replică și la a închide în mod natural un dialog care se prelungește în mod inutil...
Apropo, să știi că nu sexualitatea face un poet, poet, ci alceva, dar tu ești prea ”picant” pentru publicul larg, nu te interesează, dar aceasta nu mai discut, pentru că tu nu prea ai pricepe... Sexualitatea exacerbată nu ar avea loc general, decât în mod privat. Dat social pe care tu oricum nu îl pricepi, oricine ți-ar explica.
Pe textul:
„Pisica albă" de Iulia Elize
Pe textul:
„Pisica albă" de Iulia Elize
referitor la tehnica literară, trebuie să încerci să nu mai poticnești versurile, să le eliberezi puțin din strânsoare... Versul clasic trebuie să vină mai firesc...
de exemplu:
Negru este cerul – negură văpaie;
Norii de cenușă, groși, îl cotropesc,
Cu albastrul palid aspru se-ntretaie
Încrustând tavanul domului ceresc.
eu aș fi scris mai simplu, nu aș repeta ”negură” pentru că pare redundant, cel puțin auditiv cu acel negru de început...
”îl cotropesc” sună mai greoi, alege altceva, ”palid” și ”aspru” sunt alăturate, cam nefiresc, ultimul vers e bine...
Încearcă să scrii mai simplu, și la recitare, să nu te încurci... Succes!
Pe textul:
„Dimineață de noiembrie " de Amanda Spulber
În rest, ne citim.
Pe textul:
„Pisica albă" de Iulia Elize
Mi-a plăcut replica ta, apropo... Mai treci...
Pe textul:
„Pisica albă" de Iulia Elize
Apoi, frustrările cuiva nu m-au interesat niciodată, mai ales că unii când se simt amenințați, de varii creșteri poetice, și în loc să dea un bună ziua onest, aleg să lase astfel de atacuri, probabil, din Neîmpliniri proprii, Leonard. Îți foarte mulțumesc că ai trecut pe aici... Eu când observ creșteri sau fandări, încurajez, e onest.
Și eu pot să îți las apreciere general fără citat, e cel mai simplu mod de a jingi, pe care l-ai ales, și a masca neîmplinirea, și nu îți face prea mult cinste. Ce e sus e mult mai bun decât sexualitatea exagerată, de prin poezii, care e tot o formă de dezlânare poetică.
Îți foarte mulțumesc.
Pe textul:
„Pisica albă" de Iulia Elize
