Iulia Elize

țin să îți zic, la virgule nu intervin, e un capriciu al meu

voia, modific, și benevolă nevoie am gândit - ”nevoie personală și pe care mi-o doresc mult”, mă mai gândesc oricum, nu știu de ce e ”încă” în plus, mai meditez...

Amanda, îți mulțumesc din suflet că ai trecut, atât de târziu, mi-a prins foarte bine un însemn, la fel ca data trecută...

E un fel de continuare pt. ”Pisica albă”, pe care am vrut să o scriu, în mod personal și în același timp imaginativ total, pentru că nu am văzut o sală de bal, probabil prin vieți anterioare și nici prea multe pisici negre... Mersi de însemn!

Asta, dacă poezia este mare, cred că merg maximul de două repetiții...

Și mie mi s-a atras atenția asupra repetiției, sunt unele contexte, după părerea mea unde repetiția este posibilă, dacă ea vine natural și neredundant.

Totul este cred ca pe suprafața poeziei să nu fie prea multe repetiții (poate una maxim două, eu aveam numai o repetiție) și care să se integreze textual și să nu deranjeze. Mai accept și eu maximul de 2 perechi de repetiție.

În rest, este decizia autorului.

O zi bună și ție!

Subiectul vă aparține, vezi că măsura nu prea e ok și ritmul șchioapătă. Despre tratament, conceptual, numai de bine, ai putea să scrii pe o altă măsură, de exemplu endecasilabic.

De exemplu pe primul vers ai măsură de 8, după vină de 10, e semnul unui minor haos. Trebuie să mai rescrii, poate aceasta vine cu timpul...

Și, da..

Mi-a plăcut, descrie o stare pe care mi-o pot imagina, dacă stau bine pe text. Îmi place genul acesta de poezie, ca format, ești un autor care mie îmi place mult, în genere, poți pune punctul pe i, în funcție de subiectul ales și să iasă un produs literar care să aibă o înfățișare și un tratament literar frumos.

Steaua o las pentru întregimea acestei concluzii generale, mai ales pentru tendințele poetice din ultima vreme, de pe la tine...

Treceți Biografia dedesubtul articolelor, și totul e ok.


De exemplu:

”Biografie:

Articol, sau carte: ...”

Îmi cer scuze, fiecare este liber să se exprime, în fond psihologia este o știință deschisă, poate o să aflu din altă parte despre legăturile dintre hipnoză, regresie și NLP. În fond, totul pare o compilare, sunt sigură că aveți anumite lecturi.

Despre regresie, nici acum nu știu... Tehnică de iluminare sau psihologie?

Atunci îmi cer scuze, poate sunt eu incultă în domeniul psihologiei etapizate și formate pe studiul îndelungat. Sunt mai tânără... Dar pare altcumva sus, de exemplu ce este regresia, în formarea individuală, în domeniul psihologic? O curiozitate...

O să mă opresc cu discuția, poate am plusat eu prea mult cu neînțelepciunea mea, dar nu prea am înțeles anumite lucruri psihologic vorbind.

Regresia, hipnoza? NLP-ul? Un pic mai mult încerc să mă documentez și eu, poate dumneavoastră sunteți de bună credință, iar eu am exagerat cu necunoașterea mea în aceste domenii de profil (psihologic).

Nu mai insist.

Am studiat și eu psohologia, ce e mai sus nu e iluminare și trezire spirituală, sunt PROFILE PSIHOLOGICE tipice pentru psihologie și întregite de specialitatea psihologie. (Persoana introvertită, fațetată, mai sus...)

Dacă nu aveți studii psihologice sau interese puternice, către psihologie, nu e suficient domeniul spiritual și al iluminării...

Sus e un profil PSIHOLOGIC iar răspunsul dvs. nu prea convinge...

Eu sunt sigură că e ceva ciudat, din păcate...

E păcat...

Și eu am scris patru cărți de psihologie și am studiat domeniul, de-a lungul timpului, e greu să scrii cărți de psihologie, trebuie analiză multă și focusare, gen pe topic, aceasta din proprie experiență.

Ale mele două sunt pe dezvoltare personală (am practicat, de-a lungul vremii domeniul) perfecționarea mea, și pe afect (am fost părăsită, din păcate, în anul 2010) și în general ca să scrii o carte de factura a ceea ce e mai sus, ”profilul psiohologic, al persoanei introvertite”, care îl poate face numai un psiholog sau cineva foarte pasionat, cu studii, pare foarte ancorat în domeniul psihologic, e un adevărat portret fațetat, fapt care se explică doar dacă ai studii în domeniu sau dacă ești foarte pasionat...

Eu, de exemplu, am intrat la Psihologie în anul 2002, am fost interesată, chiar dacă după aceea am abandonat școala, nu și interesul meu.

Oare, sunt studii sau interese în psihologie? Aveți ceva experiență?

E bun ce e mai sus, poate sunteți psiholog... Știți specificități... caractereologice.

Floare, ai luat fragmentul dintr-o carte? E plagiat?

”Oricare din terapiile prezentate în această carte l-ar putea ajuta pe omul introvertit să se vindece de această afecțiune psihologică.”

Vorbeai de pisica albă, poate ai dreptate, că e prea mult. Poate, câteodată trebuie să te gândești la percepție. Literar, nu e mult. Dar este un fel de noimă, în toate. În general, pot fi trase concluzii multilateral. Oricare om învățăm, dar ești ușor subiectiv.

Țineam să punctez, cred că toți tragem concluzii, fiecare la un moment dat și poate aici e drama, nonautenticitatea.

Secretul este cred să știi să rămâi copil, mă refer la fericirea autentică, a lăsa garda jos, într-un anumit moment.

Neapărat am vrut să zic aceasta și poate da, sunt prea vorbăreață. Nu o să mai insist, deloc.

Mi-a scăpat un backspace, scuze mii...

Claudiu, nu știu de ce trebuie să fiu judecată după poeziile mele, care sunt diverse, asta ca punct unu. Sunt deșteaptă. Normal că mă exprim... În general, mai ales drama femeii deștepte, că este judecată după stări sau imagini și imaginație, după coloratura de stare poetică, sau scurte flashuri care numai și le atribuie semi. După starea poetică.

E un exercițiu de amploare, câteodată, e ca și cum ai picta.

Imaginația este ca inteligența, atinge anumite cote, la fiecare, fie că sunt mai scurte sau de nivel mai înalt. Dar aceasta poate fi perceput greșit, din păcate. Că te dai în stambă, mai ales de către un bărbat. Pe când eu numai mă exprim, la fel cum o fac și persoanele ca tine, masculine. Numai că femeia este percepută, ori slabă, în general, ori trebuie să se prefacă stupidă, ca să dea bine.

Mulțumesc foarte mult pentru empatie (mi-ar plăcea ca în general oamenii deștepți și cu imaginație să fie înțeleși, măcar pe jumătate, normal că și noi avem un suflețel încă mare.)

PS:

Știu că Leonard e un băiat bun.

Claudiu, mulțumesc, chestia cu fereastra care e deschisă (și ea) e că astfel se conferă lățime literară versului, pentru că nu e aici vorba de matematică sau logică, ci de literatură:

”prin fereastră, treceau păsări”
”prin ferestra deschisă, treceau păsări” - versul capătă anvergură și lățime literară și nu e redundant, pentru că nu e matematică, cum spuneam, ci este poezie...

sau ”păsări treceau prin fereastră”
față de
”păsări treceau prin fereastra deschisă”

nu e de preferat, d.p.d.v. literar a doua variantă? am explicat, poezia e despre exprimarea pe orizontală și despre lățimi...

cuvântul ”opal” e de sugestie, crează un anumit efect (contextual)

”subțire” ((subțire), cu ele, cu sclipici auriu, ea etc...) la ”subțire” am mai explicat, e un fel de vocativ care nu se vede: subțire, ea trecea... etc.

La zer, ”lapte”, poate e un fel de efect anterior (sticla de lapte)

E un text ușor suprarealist, cu aceasta sunt de acord, mai experimentez, și eu...

Claudiu, îți mulțumesc mult pentru trecere, păreri și semn, m-a bucurat foarte mult să te știu pe aici, te rog frumos să mai treci, te-am remarcat și prin alt text, văzusem, îți mulțumesc că mă bagi în seamă. E onorant.

Stănică, mă bucur că ți-ai adus aminte de Gog, și eu am citit cartea mai demult, mi s-a părut cam bizară, complexă, dar ca referință este o carte bună. Crează un anumit tip de senzație de personaj amplu. Nu rămân chestiile mai negative din Gog, părerea mea, și nu se face exces, în carte, de exemplu, ci un anumit tip de structură mentală.

În atâtea commenturi, am înțeles părerile tale, jur... Mai scriem, citim... Noapte bună!

Amanda, mulțumesc, este târziu, eu merg la somn. Dar mă bucur că ai revenit...

Din punctul meu de vedere, subiecte închise.