Iulia Elize

N-are ghilemele, deci n-are nicio noimă, nu se înțelege care e versul meu și ce e după, de a ieșit un fel de varză a la București.

Leonard, înainte să pot răspunde, vezi că tot comentariul tău e cam ilizibil.

E pădure, pentru că ea e mai sălbăticuță și la fel cum pipăie desculță iarba și evită gângăniile, cu piciorul, tot așa talpa ei l-ar fi atins...

În rest, mai departe nu îți mai explic, îmi e imposibil, pentru că nu prea pricep ce ai scris. Mulțumesc pentru impresie și semn.

Stai liniștită, Maria, mai înainte de publicarea în volum, le poți corecta. Eventual predă manuscrisul unui cunoscător, pentru corecție, la fel cum poți cere o prefață sau postfață, poți preda și înspre corectură.

Stănică, e un stil de a scrie, propriu, cum spuneam și Mariei e metaforizat, este un patent de autoare. Cui nu-i place, să nu îmi cumpere cărțile, cui, da, să le achiziționeze, pentru că eu nu scriu de-a prostuța, eu scriu pentru cititori. Și scriu amplu și frumos, după părerea multora care m-au citit...


Mulțumesc pentru părere și trecerea, sub text.

Cred că semeni cu fratele tău, așa cred, tu scrii mai puțin metaforizat, dar mai lat. Trebuie însă atenție mai mare la typo, ca sfat... Să fii mai atentă...

Diluare nu e Maria, eu cred că e mai concentrat, poemul, decât alte poeme de-ale mele. Ca să îți dau o părere de cititor, pe la la tine e mai lat și mai diluat...

Eu scriu mai metaforzat, deci mai concentrat.

Părere... Măi, oameni bun, dacă veniți cu generalisme fără să ziceți că de-acolo sau ce e, cu exemple, dar se dă pe impresii de kick, eu consider un atac general poetic, veniți și voi cu explicații concrete, căci așa și eu vin și spun că e balast, pe unde trec, numai de-a dragul balastului...

Eu nu mai răspund la astfel de comentarii în doi peri, dacă nu sunt argumentate.

Eu în rest ce să zic, până la x e diluat și balast, voi aveți dreptate, bine că ați trecut, am priceput tot, mai ales partea x., și e bine. Țineți-o tot așa...!

Mulțumesc Maria, am lucrat un pic pe material, m-am străduit ca poemul să fie așa cum simțisem, însă ai dreptate numai pe jumătate, în rest, dacă suntem iubiți cu adevărat se simte tot timpul, sau poate cu intermitențe, zic și eu, dar se simte... Iubirea este reală, chiar și pe jumătate, e iubire, nu e, dar când este întreagă este cel mai frumos, lipim mereu mărul, sau cel mai bine e un măr perfect lipit din însăși, dar mereu mărul da spre bătrânețe poate te lămurești sau (speri) mai repede.

Mulțumesc pentru că ai trecut.

Am citit o carte în trecut ”M-am hotărât să devin prost”, a lui Martin Paige, mi se pare, el ca să aibă succes se hotărăște să devină prost, ca să fie acceptat și pe înțelesul tuturor, ce îmi aduc foarte bine aminte din text, că a te teme că ești prea deștept, este o eroare și că nișa este foarte frumoasă și cu sens, fără a te teme că excelezi într-o nișă prea inteligentă...

De când am citit cartea, eu una mă las cât de inteligentă posibil, numai să pot. Maximul :)

Eu nu aș fi modificat textul inițial, pentru că amănuntele dau parfum și amplitudine și lățime, în fragment, este numai o iluzie că mai scoți din text și că e bine, un fragment se periază doar dacă este prea abundent, prea greoi, și în rest se lasă după lungimea firească și după amănunt. E de fapt un fel de text în stilul cu care ne-ai obișnuit, nu mai lua lățimea pe viitor, din texte, vezi că ”redevino” se scrie legat.

Cu drag am trecut.

Și mie mi-a plăcut cum este scris fragmentul, las stea pentru specificitățile care induc o anumită stare... Poate este un soi de bine, o doză de frumusețe semiperceptibilă, chiar și într-un peisaj anost, descris foarte bine, mai sus.

Sper să nu vă descumpănească părerea mea și să nu vă oprească câtuși de puțin din eforturile deosebite.

Îmi place că se vede, la prima ocheadă că este un fragment muncit, adică s-au depus niște eforturi, însă frazele sunt destul de greoaie, ca stil, eu aș încerca să scriu mai firesc, fără a îngreuna sau a poticni acțiunea. Mai trebuie marșat pe text, cred că pe felul de a scrie, pentru a obține un efect de plus de firesc...

Ca să înțelegeți ce vreau să spun, îl puteți citi pe Albert Cătănuș, tocmai ce am comentat, la dânsul. Care are un stil mult mai lejer, când scrie...

Poate ar merge și mai amplu, decât la Albert, însă ce e mai sus e prea dezvoltat și pare cu mult mai greoi. Ușurați frazele, părerea mea! Măcar încercați...

Eu am muncit ieri noapte, mi-am pus sus niște cărți, sper să apuci să mă feliciți pentru cartea 50, în curând. :) Glumesc, numai. Însă, mai bine muncim și mai bine nu mai ești tu fricos, mult succes, cum ziceam! Și lasă prostiile...

Ștefan, mult succes, nu îți mai fie frică. Stai liniștit, poemul e bun. Mult succes, nu te speria de cai verzi pe pereți. Când ieși, te aștept cu un sonet nou, ai grijă de tine.


Lua

Eu am lucrat până la ora asta, dar am intrat puțin și m-am bucurat să te pot încuraja...

Îți țin pumnii Ștefane, să fii curajos...

Mult succes ție și celor prin grele încercări... Nu fii pesimist, ci umple-ți inima de curajoase impulsuri!

CUIERUL

Dacă tot revin, revin, cum să nu...

Acele dăunătoare sunt atunci când se supără Iisus că ai păcătuit și nu te ajută atât de mult, până la Crăciun, ba chiar va veni penitența, pentru că bradul este un simbol Hristic, mânuit de Iisus Hristos. Dar mereu binele învinge, pentru că Iisus Hristos este foarte darnic și bun, mereu. Poate speria supărarea lui Iisus, dacă I-ai greșit... Bradul grăiește. Chiar și suferința poate grăi, dar și răul.

Poate, e un sens în a fi un fin observator, al drumurilor și al reîntoarcerilor... Înspre religios. Cât este posibil și după binele sufletesc, care mereu apare de la Iisus, neapărat binele nostru, deplin. Binele mereu blând și prezent, chiar și atunci când ne ceartă.

În rest, sunt alt fel de reîntoarceri poetice cu efect, la ”Pe care le acoperim” și ”Unde s-a făcut foarte frig”, am încercat o schimbare de macaz poetic, prin frângerea forțată a dialogului, e o dublă frângere, e o tehnică, mi-am asumat-o pentru că e un fel de efect acolo, de întoarcere a versului... Mi-a plăcut să confer textului un așa macaz, de două ori. Am sperat un fel de efect, prin tehnica dublă, asumată, care dă, per total, un fel de artificiu de creație. Este și un efect muzical și sonor, contextual.

Te caut acerb poate face sens pentru mine. Nu aș putea spune de ce, ca și cum ar fi te caut, intens, sau te caut ”înfrigurată”.