Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Cântecul Sarei

un poem al Conceperii

1 min lectură·
Mediu
în geamăt de flori cazând într-o ploaie ființială
cu rădăcinile adunate la corolă
ca fetuși galactici în pântec de stele
așa
am adunat-o din genunchiul înserării
pe Sara
am iubit-o tăcut
cu pleoapele-nchise în vis
ea-mi spunea că-i este frig
și mai năștea câte-o stea... și tot așa...
și tot... așa...
în zvâcnet ocular o visam
o vedeam așa senină cu stelele vii în pântecul ei
pana când Sara se făcu mică
mai mică decât bobul de nisip din timpanul dimineții
și-a fost prima zi, după noaptea în care
stelele toate au curs din pântecul ei.
aș fi vrut să o strig, cu glasul titanului Atlas
să-nvârt luna până când să ajungă
înspiralată sub talpa
ființei ei
dar ea-mi șoptea că încă-i este frig
și stelele toate o împungeau
să-și scoată bărbatul
dintre coaste.
001281
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
134
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Iulia Elize. “Cântecul Sarei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/233227/cantecul-sarei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.