Poezie

Logodna

clasică.

1 min lectură·14 decembrie 2007

Mediu

Deschid, minuscul, mâna, ai un cadou, iubito?

ce-ascunzi tu, lăcrămioaro, și nu prea vrei a spune?

un ineluș din iarbă, așa e, logodito?

așa e, fată dulce? Și-a mea, din rugăciune...

Arată mâna mică eteric rozalie

și nu lăsa rușinea bujori pe chip să-ți pună

deși mi-e dor și astfel, când liniștea mă-mbie

să îți aranjez șuvița și prin cărarea brună.

Logodnei noastre, prinsă de-atâtea turturele,

spre curcubeu chemat-a acea culoare lipsă

îți place albul lunii pe nori de viorele

sau vrei să-ți chem piticii s-o scape în eclipsă?

Nu zici nimic, doar ochii-s de basme, sub arcade,

Șeherezadă mică, ce-ascunde gestu-acela

când zaci, căpșor pe-o mână. Ți-e gândul la pleiade?

mă lași să-ți văd inelul, frumoasă Petronela?

(poem vechi, refăcut.)

003.379

Iulia Elize. “Logodna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/1758406/logodna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.