Poezie

Fotografie cu solzi...

picuri de apă

2 min lectură·6 octombrie 2024

Mediu

În pieptul meu locuiește o sirenă tăcută

Un fel de știmă grozavă cu solzi și cu oase prea groase, bătătorite

Atunci tamburinele să sune și inelele și brățările de la picioare

Susura-vor...

Personajele au tăcut și dragostea este mută ca o fetiță

Care pășește ghicindu-și picioarele și urmele pe care și le așează în față în noapte

Un fel de flaut, dinspre sate, să se audă cum susură

Și nu păstorii să cânte

Ci mersul...

Despre fața ei neagră despre ochii ei negri

La izvor în sat nu mai era nimeni doar luna cea neagră strălucea

Mergătoare

Și atunci ce să îți spun, pune, mai repede, găleata prea mare în fântână

Pentru că apa se tulbură foarte repede

Iar tu ești mică...

O secundă ea a clipit luna s-a făcut din nou galbenă

Și apa sfințită se sfințea încă o dată

Să nu bei de aici, coboară și mâine în sat, căci va fi trecut Sâmbătă

Ea nu a zis `nimică

Bolești nu bolești boala a trecut prin dragoste ca printr-o pâclă vindecătoare

Ea nu a zis `nimică...

În pieptul tău locuiește o sirenă tăcută

Așa că taci, ambulanțele au trecut de dimineață și

Nu te-au găsit, căci ești vie, și tu.

00761

Iulia Elize. “Fotografie cu solzi....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14183208/fotografie-cu-solzi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.