Poezie
Poezie de imagine pascală
Sonetul femeii care L-a cunoscut, în timpurile acelea...
1 min lectură·
Mediu
Pe ochi mi se așază pânză de țesut
Și genele mi-s prinse, împreună.
Mai trag de braț sau poate numai lună
Mai văd deasupra, unde-am încăput.
În fața mea e crucea și-s nebună
Dacă nu pot pricepe ce-am crescut:
Un soi de teamă veștedă și bună
Ce-ncape în mormânt și-n început.
Căci sulița nu-mpunge iarba moale
Ce-nvie sus pe deal, lângă fântână
Mă plânge baba satului bătrână
Dacă mormântul lui L-am cunoscut.
Dar nu-l văzusem bine, căci de mână
M-a-ndepărtat un înger ca de lut.
00760
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Poezie de imagine pascală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14169543/poezie-de-imagine-pascalaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.