Poezie
Sonet de anti-dragoste
1 min lectură·
Mediu
Sunt oamenii de nea, sub migrațiuni
Se risipesc și fulguiri (de dulce)
Pe tot covorul gros, ca sub Neculce
Eu sunt prea veche-n osu-mi, privațiuni.
Uitatul fruct al toamnei să-l descurce:
Se coc trei pere iute-n foc, minuni...
Să zac, un lemn mai ars, printre tăciuni
Zăpadă pe Crăciunurile-n cruce.
Dar nu se vede, azi, sprânceana dării
Mă învelesc, bătrână ca o stâncă
Adun, în plin cojoc, perioada zării
Și genele prea albe, vena-adâncă.
Sunt semne de ratare, în-a mirării
Că nu te voi iubi, distanței frâncă!
001.052
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Sonet de anti-dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14165879/sonet-de-anti-dragosteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.