Poezie

Testament...

Sonet de taină

1 min lectură·17 aprilie 2022

Mediu

Să-mi sune buciumul, pământ mai tare

De dedesubt, prin lacrimă-îngropată

Pe buzele în vânăt fără pată

Doar c-am crezut în Lună și în Soare...

Nu-mi dați colivă, apa mi-o iau toată!

De unde începe râul, în răcoare

Ca să mai fac-o voltă către mare

Și valul nou m-arunce, aruncată...

Căci mult durere! nimănui să-i pese

De n-am plăcintă în stomac, `coptiorul

Mi-o fost sărac și ars, sunt arsă, dese

Și-n verde, buruieni, să-mi spele norul

Măcar puțină apă să se țese

Cât îmi găsesc mormântul cu piciorul.

"TESTAMENT", poem simbolic.

Idei conex exprimate:

”parcă, în hainele nearătate și numai în pământ negru...”

”ca fapt divers, când o să trec, de fapt, dincolo?

unde nimic nu e, nici măcar eu nu sunt...”

”secretul final e că moartea nu începe unde mai e suflet,

ci unde nici măcar nimic nu e

și unde sufletul a tăcut, încât nu mai e...”

”veșnicie? ce e aceea?

Spune-mi, suflete, cum este, de fapt, poarta aceea unde nu mai ești, nici măcar tu?”

001.391

Iulia Elize. “Testament... .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14161895/testament

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.