Poezie
Poemul fetei care coboară ducând coșul, din pădure...
Semisonet
1 min lectură·
Mediu
(Sonet XI.)
Zvântată ți-e poteca, de la fulgii
Pe jos, cărarea albă să ți-o zacă;
Când vii și treci, femeia mea săracă
Printre copaci tăiați, din nou, ți-s drugii.
În sân, ții cumpătarea, dar te frige
A ta voință frântă-ți nepătată
Căci ești frumoasă, pari o nezvântată
Voință care treci și nu se stinge.
Mai vino, încântare-n drum de țară
Cu coșul plin de mure și de măr;
De la păduri, catrința ți-o coboară,
Să nu aștept aiurea și-n răspăr;
Ești mai frumoasă, azi, și ești sprințară
Căci stelele de noapte-ți stau în păr.
001.142
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Poemul fetei care coboară ducând coșul, din pădure....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14159095/poemul-fetei-care-coboara-ducand-cosul-din-padureComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.