Cabanagiul

Un fel de stângăcie de a merge înapoi

Apucarea cheilor de la mașină cu un gest repezit

Îmi lipsește spontaneitatea, de fapt

Și mă tem

În mod normal m-aș fi murdărit pe bocanci și aș fi luat-o drept

Pe coclauri

Poate, într-o zi, o să uit, în sfârșit, totul

Pentru că este ea în mașină

Nu o să mai îmi simt inima prea murdărită

Sau singură

Și acolo da chiar acolo unde se vede în vechea cabană, aceea cu pereții de lemn și cam mică

O să dau, pentru o secundă, ușița de lemn, la o parte

Cu un zvâc

Pentru drept ce eu, deja, mărturisind, am lăsat mai în urmă

Și, da, o să scârțâie mult, pentru că sunt balamalele cam vechi și cam ruginite

O să aduc lemnișoarele proaspăt tăiate drept înăuntru

Am tăiat numai câteva pentru că nu prea știu cum se mânuiește

Mașina aceasta germană (cam prea nouă) de tăiat lemnele

O să le pun exact lângă vatră

Ce faci măi lemnișorule

Visez un câine care să mă apere tu ce faci, măi, omule, cu femeia ta

Vezi că e, încă, în mașină și te așteaptă...

Da stau măi lemnișorule mai taci

Câine, lățosule,

Lasă-mi în pace te rog cele două șosete albe flaușate și nu mă mânca

Vezi, măi, că e în mașină

Vezi, măi

Și o să aprind așadar focul cu niște foi mototolite de ziar

Cred că era și o gagică pe la pagina 9

Câteva clipe, o să îmi încălzesc picioarele drept pe sobă

Deja descălțat

Vezi că femeia ta e în mașină, deja

Cum o cheamă

A, da, Laura

Să-ți aducă atunci niște ciuperci pe care să le mesteci în gură cu lapte

Hey

Ce să fac măi leminișorule tu ce faci sunt mult prea obosit și prea trist

Unde suntem de fapt

Într-o ciupercărie

Și cine e Laura

Lasă, măi, foc din vatră, pentru că eu mă duc să trag portiera nițel mai bine.

Ce face muierea

Stă

Și ce mai face

Stă

Și ce mai zice

Stă.

Și cred că am văzut un porumbel drept la ea pe frunte

Ce făcea

Stătea sau nu știu cum.