Poezie
Paradoxul omului prea bun, în mijlocul semenilor
Semisonet
1 min lectură·
Mediu
În spate-ți, mult, codașii societății
Ai spune, n-au nimic, ci numai zarea
Căci, fără ei, mai lină ți-o fi marea
Iar briza bate, rar, de-a da cetății...
E cu tot vântul care e risipă
Și n-a rămâne-un strop, de după ei;
S-ar sparge, iar, ulcioarele cu tei
Și n-a fi floare, pentru ceai, sau clipă.
Și ei, cei de la coadă, din prostime
E prea mult aur, dar eu nu-l pot face
Să ne prostim, mediocritate, știme
Or fi, din nou, toți proștii, în băltoace.
Că-n viitor nimic de prin mulțime
De e prea sus, mai jos îl vom întoarce.
001.194
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Paradoxul omului prea bun, în mijlocul semenilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14158971/paradoxul-omului-prea-bun-in-mijlocul-semenilorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.