Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Baladă de inventare albă (3.)

= Variantă=

2 min lectură·
Mediu
Mă (mai) ascunde lutul din care sunt făcută
și picătura apei, dar Dumnezeu m-a strâns
departe e pădurea, cea nerecunoscută,
cu zvârcoliri de cuiburi și cu miros de mânz,
De s-a făcut lumină, la margine de punte,
unde copaci s-așază, cu-aceleași tresăriri,
zăpada să-i cuprindă, ca febra de pe munte
ce ne-a ținut, în veacuri, pe amândoi - de miri
I-aceeași cale veche, aceeași punte, unde
acum milenii multe, întâiul menestrel
scăpat de apa rece, cu isterii profunde
îți mai aduci aminte, ne-am cununat cu el,
Să-mi fii întâiul mire, în nopți și-n constelații
de ce ne urmărește un rabi prefăcut?
îți vin, cu tine,-n carne, la margine de spații
și iar mă trec, ”pământă”, și în fântâni, și-n lut
Până a-începe lumea și-o să se zbiere lerul
atunci o să se vadă cuibarele ce-au nins
să se audă snobul, săracul și spițerul
cum se îmbrățișează, când mila s-a întins.
Să porți rememorarea cu lampa mea, azi, stinsă
cât am murit cu omul, în primul meu păcat,
avea ca să se spele când, prima oară,-a ninsă,
îmi mai aduc aminte cum apă ți-am purtat...
Ascunsă-s, iar, de scutul cu care ferit-am cerul
în ochii tăi-pădure, și-n mersul tău domol;
și ce dacă copacul cunoaște, iarna, gerul
eu mă cobor în noapte, și port, iar, apa,-n ol.
De vine, `mâni, zăpada, și de s-o colindare,
pe puntea cea dosită, de dincolo de flori,
o să îți fiu aproape, ca întâia albă stare,
de parc-aș fi mireasă, în prag de Sărbători...
(...)
Îmi pare că se-aude un cântăreț, la uși
și că are să știe cât noi ne-am urmărit,
ca zalele coloanei din mâna lui Brâncuși
fricos balsam ce suntem, și iar am răsărit.
(Cu corecție, 2021), Variantă (3.)
00979
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
287
Citire
2 min
Versuri
38
Actualizat

Cum sa citezi

Iulia Elize. “Baladă de inventare albă (3.).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14156834/balada-de-inventare-alba-3

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.