Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Miriști

= Variantă =

3 min lectură·
Mediu
Motto:
(fată dulce, pe la meri, albă, eu, plângând, de ieri.)
Să aleg, târziu, din oase
Care fată m-ar descoase
Totuși sui, mireasă neagră
Unde pâinea ți-i întreagă
Piersici roșii zac pe masă
Usturoi în șapte casă
Cerigauă, șapte seri
Mută-ți trupul pe la meri
Cu Emil și cu Ionel
I-ai legat cu un cercel...
Drăguțel, drăguțul caș
Sară-și lupii-n găunaș
Că pre` mult apropiară
Vină trenul, pe la gară
Să mi-o ducă, mai departe,
Unde timpul se împarte;
Și frumoasă, fata, țină
Către mine, nu-i lumină...
Să îți ei, cu `tini, umbrele...
Toate visele-mi rebele...
Și te țiu a `tria oară
Foi de ceapă și-n papară
Stele moi, ca-ntâia oară
Mirosind `ca-o-lăcrămioară
Tot suiși, mireasă albă,
Dragostea i-un dor de salbă
Peste sâni, doar primăvara
În cămeșă, numai vara
Mult piper, ce-i pus sub clisă
Șapte, ziua, mult, promisă!
Un `colop de mândruț bun,
Agățat de un gorun,
Cum mai plouă, mocănește...
E frumos! Și-n căși, primește...
Ierburi lungi... De mi-i piciorul
Să se piardă, mult, sub storul
De pădure mult prea deasă...
Și o pasăre frumoasă
Dor de doină-n limbă grasă...
Zvon de dulce și de seri
Și atâția pomi de ieri
Ce miros de primăveri;
Ochii tăi-s prea mari, mireasă!
Să aleg, târziu, frumos,
Care-i fata ce-o descos.
Albă rochie, de mai,
Și umirea-ți din tramvai
Porumbei, în piețe dulci
Și copila să îți culci
Fața albă, duioșia
Dragostea, ce-mi spală glia
Multe ploi, pe-aici, trecură...
Pieptul meu, târziu, de zgură...
Azi mi-apari, mireasă albă,
Soața neagră-și pune salbă,
Na-ți mărgelele-napoi!
Dă-mi, în schimb, căpșunii moi!
Neagră-i mâna, ce mă-nșfacă,
Lângă `mini, răbdări de Dacă,
Fată albă, fată neagră
Și alegeri mă-nțeleagă:
Sub absida albă, iar
Trupul ei m-atrage-n jar;
Flăcări moi m-au încăput
Și îmi fac, la ea, de lut,
Căși de fier sau de cu lemn,
Și îmi pun în brazdă sămn;
Cât, în lume, să însămn;
Lumea-i neagră și e albă
Doar un zvon de fată dalbă
Cum mai pot, de-aici, să scăp
Cerbi de aur mă încăp...
Carul Mare mi-l lăsară,
Stele dulci, a câta oară?
Tu, ascunsa mea, cea rară...
Că ești rară, mult prea rară...
Prin ochean, de te-am văzut
Tină-n aur, am zăcut!
Lungi misive de amor
Fată simplă, de pridvor
Și cu mintea de cocor;
Să mă port la tine, dară,
Draga mea, cea mult prea rară...
Spaime-n spaime, mă uitară...
Că ești rară...
Și zăpezile ce-or fi?
Lăcrămioarele-mi târzii...
Zăpăceală, de sub nori!
Doar o dată, mai scobori.
001157
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
410
Citire
3 min
Versuri
91
Actualizat

Cum sa citezi

Iulia Elize. “Miriști.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14156189/miristi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.