Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Fără teamă

3 min lectură·
Mediu
Ei zic, tată, că dragostea este, în viață, taina cea mare, dragostea mea, unde ești tu, frunza doinei, doina verde din frunze boțite de primăvară, unde-i doina
Unde-s frunzele de frânt între degete unde-i zeama
Tată dragă, tată dragă, căci tata a rămas reperul meu de demnitate el rămâne adevărul care nu se usucă
Unde îți sunt tulnicele unde este oare dealul de ora două pârtia molcomă de unde se ridica fumul costișelor arse
Atât despre frunză ea are fruntea lată și taie cu moartea ei femeia în două o face să plângă și ea plânge atunci
Secretul femeii actriță de romance era foarte iubită și admirată reperul real și secretul este că s-a făcut
Peste douăzeci de ani o bătrână are resturi de tinerețe în riduri
Peste oase purta brățări
Osul ei acum pute
Are frici
Toți știm dar nu înțelegem că bătrânii se luptă la vreme cu vârsta cu anii cum pot se trișează
Eram duioasă zâmbeam
Și bărbații trișează și cumpără dar și femeile voalul iluziei cade pe fața zbârcită ce situație hilară
Cine să se teamă de ridurile care le sapă în față ca o plagă de lepră și atunci cumpără
bătrânețea caută trupuri mai tinere
disperarea
Unele adevăruri se percep odată cu anii
Am tot văzut cum bătrânețea frânge iluzii cu mâna cum cad porumbeii se înspăimântă frica le intră în inimi
Dar și trupul
Cuprins de îmbătrânire
”Deși de-abia îți știu numele”, vreau să rămâi aici lângă mine, frumosule, Tina, Tina, eu sunt Tina, și caii mei sunt șaptesprezece
Nu simt
Nu mai simt nimic, tată
Probabil inima mea plânge, ades, după doină, dar de brazi îmi e frică
Ce să spun acum despre vioară strigătul viorii strigă
după mine mă cheamă pe nume și marama cea neagră îmi
alunecă peste fața din copilărie odată îmi plăceau foarte mult oglinzile dar îți spun tată nu o să cumpăr la bătrânețe nimic niciun alt om
Îți urlu asta tătucă
Sunt actriță de romance dar îți zic
Se pieptănau duioase ultimele mele dangăte de femeie foarte tânără
Pentru că simțisem, în coastă, cum anii îmi băteau, în piept, foarte tulbure voiau ca să intre în os
Încercam să zâmbesc mai frumos
Și clopotele
Pe care nu aveam să le mai aud niciodată
Începeau să se-ascundă din turlă se făceau meri, departe,
Dar cum să te atingi de un măr care crește frumos pe colină
Nu m-am priceput tată pricesnele mă țin ca într-un giulgiu
Nu sunt foarte bătrână,
Mi-e frig...
(Dar
probabil
doina mă leagănă, în ea, ca pe-o fetiță.
cred că, de Crăciun, o să primesc,
iar,
prăjituri.)
004077
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
433
Citire
3 min
Versuri
45
Actualizat

Cum sa citezi

Iulia Elize. “Fără teamă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14143205/fara-teama

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.