Hindu-basm

”Sanam re” este un fel de refren indian;

ai hrăni-o cu flori și cu apă de mere dintre cele mai dulci

picioarele ei nu aparțin nimănui

la intrare s-au lăsat elefanții pe genunchi unde să fie voalul cel roșu-subțire

s-a pierdut undeva în cealaltă încăpere, unde-l mănâncă un trandafir

căci

femeia aceasta nu e de fapt a nimănui

dacă eu nu am iubit-o înseamnă că ea nu a aparținut de fapt nimănui

și nimeni nu a iubit femeia aceasta din India

dacă tu ai venit de undeva dinspre vest dintr-o țară europeană,

atunci femeia aceasta o să mă uite încet,

aceasta este superstiția mea;

Menta fierbe, de fapt, la mine în ochi,

ochii mei,

poezie veșnică a picioarelor frumoase, pe care nu le-am primit,

cum oare să-i primesc picioarele ei, în casa mea,

dacă nu am cârpă albă și prafuri vindecătoare, ca să o ung?

Și în nord aveți voalul apei și femei cu lacrimi dulci apoi aurore boreale înmiite

și câini

și mult ceai

o eră trandafirie-i pe glob, atâtea spume pe glob, și în globii ochilor mei pe unde orbeam,

și urmele mele alunecă încet către nord,

pesemne că ea m-a iubit,

m-a ținut pesemne cu gleznele ei, pe care le știam

ierburi pe picioarele ei și un ștergar pentru picioarele ei,

pe care o să și le șteargă ea însăși;

”Sanam re” este un fel de cântec indian

hălci de carne stau pe masă câinii au rupt lanțurile și s-au prins în altele asemănătoare

la intrare s-au lăsat elefanții pe genunchi înăuntru voalul cel roșu ”sanam re” e uitat

anii nu vor mai fi de aici, iar ea are acum trandafiri la picioare;

clipele și lanțurile pesemne nu vor mai fi de aici,

peste ani și peste ghimpi,

atunci,

probabil femeia se va întoarce la bărbatul ei, pe care-l urăște acum,

își va întoarce o clipă surâsul

bătrână

și-n

lanț

o iubeam și bătrână și-n lanț ca un fel de lanț o iubeam,

visul ei se va întoarce încet

iar

eu

de mult nu am mai aparținut nimănui.