Kaba

Să mai rămânem o vreme aici...

uite, îmi țin pumnii strânși, așa cum vrei tu, cu semințele în ei, crâmpoțite, sunt vii

și nu o să le dau încă drumul

grădinile sunt năpădite pe aici de tot felul de duhuri

chiar și când cireșii sunt roz

foarte roz

numai Duhul sfânt nu e nicăieri.

poate nici pe noi, viitorii martori ai vântului de răsărit care ne alungă ușor dintre flori

nu ne va apăra din noapte nimic

noi, văratici și uzi

atât de singuri și uzi

pesemne regii din vechime se ascundeau și ei pe sub umbrare vegetale

curgea peste tot o ploaie deasă, de vară. Pesemne fluturii o făceau și pe asta...

Știai că fluturii sunt mai vechi decât orișice rege?

că au apărut pe pământ înainte de regi?

să nu mai credem în regate, ci doar în ploaia aceasta care ustură

și în semințe să credem.

nu în câini care urlă

pustiul.

demult peste Persia se întindea un regat mare Peste India Peste Egipt

ele au apus de mult, au rămas însă pe pământ florile trandafirului

cu fluturele aplecat peste ele.

O să arunc acum semințele acestea la întâmplare

să vedem unde cad.