Poezie
Deasupra lampioanelor stinse
3 min lectură·
Mediu
Plouă întruna, de trei zile neîncepute, pe afară miroase a pâine,
chiar și pe lampioane, unde s-au așezat porumbei prea rotunzi,
cu penele undeva între lumi și între lumini
o să mă duc eu însumi la ea, să îi trec prin cireși,
ce aveți cu ramurile acestea de primăvară, pe care ploaia s-a aninat?
sunt prea roz, a căzut în ele mult pământ și zăpezi cu deochi
de s-a făcut dintr-odată mult prea frig peste inima doamnei mele
un fel de poveste cu maci de dormit în cer foarte mult,
de stors nori peste fețele adevărate ale cerului, care abia s-au născut,
și ce, mi-e rotundă ca un copil mult prea mic, și e una,
ca un fel de poveste cu somn, pe care tocmai l-a apucat rărunchiul, că de ce a venit,
atât de real decăzând, peste nopți, peste felinare și peste lumina de împrumut
ca o rochie de mireasă așezându-și surâsul chiar mâine
Nu-i nimic, lupii au dinți foarte mov și-s ca ea de înlăcrimați
când afară e rece, șerpii îți vor intra pe sub calorifer.
îți zic, șerpii vor sta sub calorifer.
și-o să te iau atunci în brațe, și-o să ningă mult, ca și
cum ar ninge întâi, peste amândoi polii,
peste siluetele acelea rotunde, cu gălbenele între zăpezi,
care au râs cu noi prea sărat
Și-o să te țin între palme, și-o să te nasc ca întâi și ca pe-un ied subțirel
de te va mușca cineva, de dedesubt, poate un colț cu venin,
o să mă fac violet, ca un lup, și-o să te salvez,
undeva unde polii noștri abia s-au așezat
și-o să mă naști apoi și tu, din pulpa ta, pe care deja o ascult
printre sunete foarte scunde, dintr-un abecedar zdrențuit, plin de flori,
unde o să te așez.
și-o să ningă mult, ca întâi. o să plângem de nins.
Dacă vrei desenează o inimă în aer, cu amândouă mâinile,
și-o să ne ascundem, ca zăpada, în ea. O să trăim, îți zic, mâine, în ea.
Mâine o să treacă pe aici trenuri, tu agață-te bine de mine,
ca de o bucată de fier. Și o să mă fac poetul tău și o să
țin abecedarul în aer, ca pe un zmeu, până când
mâinile tale vor pocni de durere, undeva, în aer, deasupra.
Avem inima, ne vom ascunde, aproape morți, în ea.
Și o să plângă mult mâine, ca și cum ar ninge peste vii, cu inima
noastră deasupra.
Și-o să te țin în brațe, ca pe un copil într-o căsuță de mac
plină de lemne. Și-o să știi c-am venit. Că pentru tine-am venit.
Și-o să se găsească drum pentru porumbei
deasupra lampioanelor stinse.
001.787
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 445
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Deasupra lampioanelor stinse.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14117163/deasupra-lampioanelor-stinseComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.