Poezie
Fetei
=calsică=
1 min lectură·
Mediu
Din a graurilor plasă
Mă ridic și mă scobor
Mâncă strugurii, mi-i lasă
Să-i astrângă un ficior
De voi scoborâre fi-i-va,
De vreau muntele de sticlă
Să îl spargi tu cu papucul
Să-l zdrobesc cu o privire
De vreau șarpele ce-i munte
Toti, cu teamă o s-asculte.
*
Domnu-i aur aprig, stinge
'Mpotrivirea și măslinii
Si cu plânsul lui atinge
De se scurmă toti arinii.
Tu, copilă liniștită
Ce îmi cauți nemurirea
Coronita ta-i ivită
De unde se stoarce firea,
Lasă-ți nemurirea lină
S-o pot scrie cum voi eu.
Recunosc, esti si lumină
Legănată-n dumnezeu
Cum se leagă, spun, tot omul
Care mi-e mai drag ca pomul.
*
Dară esti si floare mării
Aspră, glastră negatată
Tina-n pumnul primăverii
Iti e scundă, măritată.
Primăvara se dezleagă
Si te vede moale,-ntreagă
Cu zăpada de pe frunte...
*
Cu-a mea pleoapa învechită
Nepatato, aștepți mire!
Flori străvechi se pun pe pită
Si te dau cu mare-uimire.
O să-ti cerească pene-n umăr
Iară eu în jurul mesii
O să vreau, incet, să număr
Pasii mirelui, miresii...
001.464
0