Alina, stai liniștită, pe aici nu s-a schimbat decât culoarea câmpurilor uscate, fără zăpadă

De mulți ani, nu am mai simțit, dragi cumpene aspre, mirosul preacurat al zăpezii Fiind de zăpadă Numai pădurea sălbăticoasă care se afundă în mine contează Să stau... Să mă leg... Să mă tot leg... Șireturile sunt foarte lungi și atârnă, pe jos, dar îmi plac, mult, ghetuțele acestea Umblu cu ele până se rup Și tot îmi plac... Mărturisesc, însă, neaua cea albă Ia-mi ghetuțele și pune-le Iute Prin case, de tot felul Și prin tot felul de drumuri normalizate cu câini și beteală amestecată cu betegeală Pătura lată de zăpadă îmi mătură câinii, însă eu sunt fericită Mărturisitoarea care mă petrece, exact prin lutul viorii Ce șoptești, măi pasăre cu coarde, Și ce Lutier și-a lăsat, mai ieri, degetele lui, prin tine Și din ce gorun te-au făcut? Ce mai faci, bătrâne Lutier? Lutule însăși muiere În cinci ani, câte stele ai sculptat cu degetele dezosate și chinuite Și au stat cuminți, lângă tine, de stele amare, privindu-te cu uimire și infantilism mut În câte galaxii te-ai ascuns, după aceea... Măi! Hăi! Cu cât te-au plătit... Galbenii dau afară, de fapt, de prin saci Dar iluzoriile fântâni nu le macină Și nici apa Curge, milenară, apa, de fapt, însă nu macină galbenii și aceasta este totuși paradoxal Apa poate, de fapt, tot Dar mai de preț este de pildă o privire ca de lavandă Care să scaldă în ea Mă afund, acuma, cu picioarele în zăpadă Sunt veche Iar zăpada are un miros prea exotic și stranier și e rășinoasă Înciudat o privește un `graure, dar stă cu picioarele afundate, și dânsul, în ea Când te mai depărtezi soare, că-i cald? Părul meu e ca piperul cel negru proaspăt râșnițat Par oasele foarte subțiri - dar nu sunt... Pentru că, mult, m-a trimis mama Să număr tinerețile care s-au scurs scurtcircuitate de fulgerul de la Ultimele ploi de amenințare A plouat mult, dar, acum, parcă ninge... Ninge... Ninge... mult... O să mă murdăresc, dacă vreau să o fac și pe asta Dar după ce ninge... De toate fericirile, lasă-mă... Dacă ciocolata se pune într-un fel de plăcintă și prea e Caldă și bună Lasă-mă, nu îmi mai netezi palmele și buzele că nu e nevoie Pentru că, ieri, mi-au dat numai zer Ce aș mai putea adăuga, în plus... Și zerul și ciocolata sunt (un fel de același fel) pentru nepăsătorul de pe drum, au același gramaj Parcă Ce aș mai putea adăuga, însă, acuma, în plus... Poate numai niște păsări negre de prin munca sisifică, hei! Unde sunt cuiburile lor negre, Măi, cuibule, Și ce paie negre trebuie să dau la o parte... Orologii îmi fac cu ochiul și, desigur, merg mai departe Ori, în glezne stă mărturisirea părinților cea de ieri Da, o să fac, așa cum am promis, și pe mai departe.