Iuga Alina-Cornelia

Niște atomi au fost odată întrebați dac-ar vrea să aibă ochi să formeze un ghemotoc mare sau mic sau poate doar non-substanță și atât. Un ghemotoc a fost apoi-ntrebat dac-ar dori ca ochii

Dacă aș alege să fiu născut din nou, undeva, Te-aș dori pe tine, pustiu înrămat În bunătate și frumusețe Ca tu să faci din mine Un loc. Dar deja am fost născut. Dacă aș putea alege să

Crin încovoiat Sub albul de lumină Mesteci povara.

Ascult șoapta supraviețuirii dictată de regizorul parodiei necesare de pe tărâmul iluziei, jocului și-al freamătului inutil. Șoptesc ascultarea naturii ca-ntr-un ocean pustiit aruncat pe-un

Călător pribeag prin cântul vioarei roșii Robită de ritmul vrăjit ce-aduce cu sine Tot dorul îngropat în veșnicia uitată; Te-am căutat, inoptativ, Gârbovit de mișcarea rigidă Ce mă poartă Și

Mi-e teamă să nu știu Pentru că vreau să știu Cum funcționează lumina Pentru a ști unde să mă regăsesc. Mi-e dor să nu știu ca să mi se potrivească lumea în spiritul năruit de chinul

Lampa veghează pasivă conjugarea lui \"a fi\" în timpul depășit de ritmul cuantic al spațiului absent. Akedie ontică din sânul materiei cu ticăit metafizic de vară târzie pierdută-n

Amurg încleștat cu iz de petrol mă strigă a viață ca să mai înșele-o dată ruptura ființei. Tânjire amară a mea, a noastră, dar tu, aprioric, ai închistat-o în dorul meu nebun din cearcănul