Istoc Virgil

Ia aminte,nu-ntr-o doară, Ca să nu dai de belele: Cu femeia cea ușoară Cheltuielile sunt grele!

Așa mult te-ai bucurat Că m-am însurat și eu, Încât,zău,m-ai tulburat: Te bucuri de răul meu?

Mă lovi o grea năpastă, Că fugi a mea nevastă Cu unul de pe la noi Și se-ntoarse înapoi!

Din când în când e foarte bine Să râzi tu singurel de tine, Că poți pați cu mult mai rău: Să râdă altu-n locul tău!

Când m-a prins cu tipa-n pat, Nu mi-a spus nimic nevasta. De-altfel, tot aveam vizat Să-mi scot dinții luna asta.

Mă uit la dumnealui,tăcut, Și,-n sinea mea,fără mirare, Îmi spun:E-așa bine făcut, C-abia se ține pe picioare!

Pacea divină Și parfumul Crăciunului Să ning-a lumină- Ninsoare măiastră Din darul Preabunului- Peste inima voastră. Pătrunși de iubire Lăsați-vă,prieteni! Inunde privire Și inimi

Soția mea e mare gospodină Și-are-un talent nativ rar întâlnit: Îți face dint-o singură găină Friptură,ciorbă și...pește prăjit!

\"Dracul nu e-așa de negru! Totul e o gogoriță! De fapt e un tip integru!\" Susținea o diavoliță.

Ați priceput,fără-ndoială, De ce acestor \"tipi isteți\" Nu li se cere socoteală. Prea mulți sunt niște-analfabeți!

Recunoscu-mi vinile: Îmi cam plac găinile! Însă vreau să fie clar: Îl detest pe găinar!

Târziu în noapte,-un hoț telal Intră-n apartamentul meu. Acuma iată-l în spital, Soția mea crezând că-s eu!

Adevăru-adevărat Este-acesta(altul nu-i!): Eu cocoșul am furat, Că-mi plăcu cântatul lui!

Biserica fiind tot în lucrări, Vom proceda ca-n alte dăți: Vom face cele două-nmormântări În sala de festivități.

Þinând vieții piept cu greu, Și-a trăit zilele-amare, Bătut când de Dumnezeu, Când de fiul lui mai mare!

Din toate ìnvață, Ițind noi drumuri; Să arzi în viață, Dar fără fumuri!

Munca este pentru tine Lucru sacru,o știm bine, Căci tu,credincioasă foc, Nu te-atingi de ea deloc!

Am remarcat-și nu doar într-un rând!- Un fapt,pe care am să-l pun sub lupă: Mereu răspunde ne-ntrebat,crezând C-o funcție de răspundere ocupă!

Când memoria ți-e bună Și n-are nici o lacună, Mai ușor îți este ție Să uiți orice datorie!

N-are de ce să mai mire Ușurința-i în vorbire! Totu-i explicabil!Dacă El nu a-nvățat să tacă!

Dacă nu ar fi bărbatul, O femeie,-ntr-un final, Ar lăsa deoparte-oftatul Și-ar dresa alt animal!

Treaba-i clară pentru mine Și-am mai spus și-n alte dăți: Cred că-n viață nu e bine Să ai numai calități.

Invocară drept temei Atentatul la pudoare: Dând buzna peste idei, Le lăsă pe toate goale!