Ricoșeu
Un deștept care face pe prostul e mai scuzabil decât prostul ce o tot face pe deșteptul.
Inscripție
Cine pune cu adevărat preț pe viata știe ca ea este,de
Muntele
Muntele e întocmai ca o femeie: se lasă cucerit doar de acela care îl iubește sincer.
Zgârcenie
Nu fi într-atât de zgârcit cu vorbele, încât sa le scoți
A vrut si el sa fie ca tot omul,
Dar l-a pascut,se vede,ghinionul.
Cu-nsuratoarea a brodit-o,bietul,rau,
Caci de la inceput dadu de greu:
Femeia ce-a luat-o de sotie
Cam rea de musca se nimeri
Cineva batut de soarta
A ajuns la judecata.
-Aolica,dom\'jurat,
Nu va fie cu pacat,
Nu-mi priieste si nu-mi place
Cu nevasta mea si pace!
Viata-i asta?Nu mai pot
S-o inghit,s-o mai
Musafirul nu mai pleaca!
Gazda-i sincer indignata.
Nu mai stie ce sa faca
Spre-a-l face sa plece-odata.
-Dragul meu,(\'ndrazni sa-i spuna)
Iarta-ma ca-ti zic aceasta,
Esti la noi de-o
O doamna mangaia odat-un miel
Si cu mirare se uita la el.
(Nu mai vazuse miel in viata sa
Si-un lucru tare o contraria)
Asa ca-l intreba pe baci:-Mai Ionita,
Cum de-acest miel inca n-are
-Bre vecine,nu stiu,zau,
Ce a fost in capul tau:
Gandul prost ori ceasul rau?!
Cum gasit-ai tu cu cale
Sa-ti dai fata dumitale
Unui ala care e
In stare de orisice!
Asta-ntr-o luna-pe
Ne-ntampina April cu pacaleli,
Caci e de fel o fire sugubeata,
Si-i plin de toane si de rabufneli
Asa cu este cateodata-o soata.
Azi este soare,maine-s fulguieli,
Nehotararea i-o citesti pe
la ce bun sa crezi in tine,
cand nu esti demn de crezare,
cand orgoliu-n loc te tine
renuntand de cumpatare.
la ce bun sa fii parinte
cu o casa de copii,
daca nu te preocupa
soarta lor,cu rau
sa n-ai nici un regret pentru vreun rau
pe care vrand sa-l faci,nu l-ai facut,
sa nu doresti decat ce e al tau,
sa stii sa taci,cand este de tacut.
de vrei s-ajungi in varf-sa izbandesti-
s-o
Si totusi viata e frumoasa
Si merita sa o traiesti,
Desi nevoi si griji te-apasa
Si pare ca-n zadar te ostenesti.
Si totusi viata e frumoasa
Chiar daca-i gusti greul di plin
Tot va ajunge-o
Viata mea n-ar fi nimic,
Fara tine-Odor mic,
Caci nadejde-mi esti si soare,
Zambet scuturat din floare,
Aurora-mbujorata
Esti,Iubirea mea curata!
Si mai esti tu,si mai esti
Dulce-aroma de
departele-aproape
l-am facut covrig,
peste munti si ape
numele iti strig.
iubire,iubire,
dulce si amara,
te chem in nestire
dintr-un colt de seara.
ma-nseala si zarea
cazuta in
atata dor am adunat in mine
si-atata drag mi-a-nfiorat credinta,
incat imi rascolesc toata fiinta
si fac sa dea in parg vise senine.
am lepadat de mult nesabuinta
sa ma incred in licar de
Vreau sa-ti beau sufletul
Si maiastra-ti faptura,
Vreau sa-ti culeg zambetul
Picatura cu picatura.
sa ma pierd in contemplarea ta,
Preschimbat intr-un dor,
Si sa te acopar,iubirea mea,
Cu
este toamna si iar toamna,
inima ma tot indeamna,
sa-ti vorbesc,iubirea mea,
printr-un nor sau printr-o stea,
prin sarutul unor flori
sau prin geana unor zori
ori prin jerba de culori...
este
mi-i dor ,iubita mea,mi-i dor
de tine,scumpul meu izvor.
de chipul tau ,cum altul nu-i
pe fata pamantului.
ce dor imi e,ce dor nebun,
de tot ce esti,de gandu-ti bun,
de buzele amirosind a
e casa imbacsita
de gandurile mele
si moare ostenita
ziua,sub colti de stele.
o noua noapte iar
imi picura pe suflet
stropi plumburii de-amar,
rugina pe rasuflet.
ma-nsingur tot mai
iubita mea,de-aici ,din departare,
ma fac ecoul gandurilor mele
si-ncet,incet,ma depan pe-o scrisoare,
pe care-am prefirat aur din stele.
tanjesc,iubito,dupa tine-ntruna,
ca prizonierul dupa
iubirea noastra-i boboc de primavara
ce s-a deschis cotropitor in amandoi,
iubirea noastra-i lacrima de seara
pe-obrazul zilei prelinse in noi.
iubirea noastra-i fiorul parguit
de timpul prins
