ispas florin ciprian

Saivanul în care locuim este pe jumătate distrus iar ploaia și vîntul ne scaldă în friguri mereu.Plouă ,umezeala ne-a intrat în corp iar în curind umplem infirmieria.Cîteva pastile, doi pumni peste

Dă-i înainte , dă-i pînă mori! Curge sudoarea în valuri ,intră în ochi iar coada de lopată se abate cu viteză asupra spatelui , capului , mîinile dor îngrozitor , sunt umflate ca pepenii iar creierul

-Construim socialismul fără burghezie!Cu partidul nostru-n floare, tragem Dunărea la Mare! Prin celule se aude tot mai des că vom fi scoși la muncă, discuțiile sunt intense și speranța reînvie căci

Ora 5.În urlete și zăngănituri de uși se dă deșteptarea.Tineta tîrîită pe culoarul îngust și rece apoi masa.Stomacurile mereu goale cîntă a deznădejde iar măinile flăminde caută cu disperare să agațe

Deși s-ar crede că părinții spirituali ai terorii comuniste sunt Stalin și Lenin, se cuvine de precizat faptul că Rusia, de la originile sale și în tot cursul existenței sale nu a cunoscut niciodată

Cu vuiet, trenul pornește iar sufletele noastre șuieră odată cu locomotiva.Suntem legați de picioare în cuști speciale iar curentul și ploaia ne zdrobește bruma de sănătate.9 ore mergem pe drumul de

Ușa se deschide din nou tînguitor și gardienii intră în grup avînd pari groși în măini.Sunt veseli și unul ne arată dinții cariați în vreme ce ridică parul în dreptul umărului.Ca la un semn preoții

Ce este viața? Ce reprezint eu sau ce am reprezentat pînă acum? .Ieri noapte a început o a doua viață a mea.O viață care deja mi se măsoară în miimi de secunde,în pași calculați la milimetru, in

-Sfinte! e un frig teribil afară!!! -S-a întîmplat ceva de stă cabanierul așa abătut, de cîteva zeci de minute nu zice nimic și doar clatină din cap a deznădejde.. -Un grup de turiști olandezi au

Începu să se însereze și ceața se lâsâ ca o mantie albă udă peste natură și oameni.Continuau să urce urmărind atenți cărarea ce de la un moment dat se curba, se încovoia parcă sub o mare forță , iar

In a 6-a noapte Toma fu luat pe sus de niste tipi inalti care il lovira peste picioare apoi il coborira intr-o camera mica unde il astepta un doctor imbracat impecabil: -Asteptam de mult sa ne

Cele două trupuri se lipiră într-unul singur iar privirile tăiau lumini căutînd un răspuns sau o întrebare care nu avea să vină niciodată.Ca un final grandios de teatru , Marius ridică privirea doar

-Save me! Plea save me! Strigătul de ajutor veni în cîteva nopți la rînd fără ca Toma să poată face ceva.Zăcea închis intr-o cușcă și nimic nu părea să îl scoată de acolo.Sîmbătă seara la ora 21

Reveni în apartament ca să constate că sub pătura sa dormea Amely, ghemuită într-un pat parcă prea mare pentru ea.O lăsă în pace și se trânti în fotoliu așteptînd ceva anume.Timpul se scurse pe

Pavilionul central al spitalului de pshiatrie se găsea ascuns printre brazi undeva cocoțat pe o stîncă.Cu ochii jumătate deschiși Toma putu sa vadă clădirea de un alb murdar și fu pe moment

-O cola te rog! -Si eu un bergenbier! -Să discutăm lucruri serioase! zise individul aprinzîndu-și o țigare .Am o propunere tentantă pentru tine Marius. -Ascult. -Ști că eu nu mă joc cu fetele și

Luni ora 9.Elevii se așezară în bănci și pe ușă intră o femeie foarte frumoasă cu un păr negru ca smoala care imediat aruncă catalogul pe masă și se lipi de prima bancă: -Mă cheamă Andrei

-De citi ani nu ne-am mai vazut Marius? întrebă fata în timp ce se juca cu cordonul de la rochie.Afară se innoptase și pe geam se scriau flori de gheață căci iarna alerga de nebună înghețînd orice

-Au trecut cîteva luni și nu mișcă deloc.Se zbate între viață și moarte fără să dea vreun semn că ar vrea să o apuce pe o cale anume, zise un doctor privindu-l pe Toma întins pe patul alb de

Prea tîrziu să mai scriu despre niște oameni care au ars sufletește pînă la incandescență.Din cînd în cînd realizăm că moartea este vecina de la p7 și destinul rulează într-un cinema numit viață.Ce