asa am trait sfirsitul lumii

Ușa se deschide din nou tînguitor și gardienii intră în grup avînd pari groși în măini.Sunt veseli și unul ne arată dinții cariați în vreme ce ridică parul în dreptul umărului.Ca la un semn preoții sunt puși în genunchi iar în fața lor sunt aruncate biblii: -Popilor! Faceți voi ceva pe cărțile astea! Preoții au o demnitate care mă înfioară deoarece suportă lovitură peste lovitură fără să clipească.Gardienii scuipă pe cărți și îl forțează pe cel mai bătrin să lingă.Doamne unde ești să vezi așa ceva? -Fă o labă popă! Faceți o labă! Hai bă! Sunt bătuți, scuipați, forțați să scuipe pe biblii, sa își facă laba , evident pe aceleași cărți, scena e groaznică iar cel bătrîn ridică brațele spre cerul aflat undeva prea sus apoi cade pe burtă nu înainte de a spune încă o rugăciune.Această scenă se va repeta zilnic,fie în celulă fie la anchetă.Fiecare minut, fiecare secundă ne apropie mai mult , tot mai mult de izbăvire, mai aproape de moarte.Deșteptarea se face la ora 5, stingerea la ora 22, între aceste constante suntem pe un fir de ață deasupra hăului.A doua zi de dimineață, ușile sunt lovite cu putere, ni se pun lanțuri la măini și la picioare apoi scoși pe culoar unde de o parte și de alta a peretelui gardienii au bitele pregătite.Ca la un semn trebuie să fugim printre ei dar cum să fugi cînd ai 70 de ani și lanțuri la picioare? Plouă cu lovituri, sîngele curge ca un rîu funest spre nicăieri iar cei care ajungem în curte suntem urcați în dube apoi la gară. Nu te uita la dreapta, nu te uita la sțînga! Mergi sau mori încercînd!Trag aer în piept cît pentru zece vieți apoi ajung miraculos în dubă.Claie peste grămadă, zbierăm de durere, ne rugăm, implorăm.In gară scena se repetă , suntem forțați să urcăm în vagoane ca vitele la tăiere....