Asa am trait sfirsitul lumii

Ora 5.În urlete și zăngănituri de uși se dă deșteptarea.Tineta tîrîită pe culoarul îngust și rece apoi masa.Stomacurile mereu goale cîntă a deznădejde iar măinile flăminde caută cu disperare să agațe o firimitură în plus.Apoi un Doamne ajută!, o altă rugăciune spusă cu ochii sufletului larg deschiși iar în final o cruce largă.Acea cruce care ne face să nu ne simțim singuri într-o pustietate de suflete.De la profesorul Arghirescu învățăm Ion al lui Liviu Rebreanu apoi ne împărțim rolurile.Cine să fie Ion? cine să fie Titu Herdelea?.Măcar ne mai ocupăm timpul cu ceva.A venit frigul iar hainele noastre rupte nu ne ajută cu nimic.Tremurăm în vreme ce mai învățăm cîte o poezie.Sara pe Deal a luiEminescu.Așa se face ora opt sau așa credem.Singurul ceas e cel biologic și cîte odată o picătură de lumină care evadează prin geamul astupat.Ora 10 plimbarea pe afară, capul plecat, privirea în pămînt .10 minute care contează pentru noi.Zece minute cît o viață.Ora 14 asistăm la umilirea generalilor care au luptat împotriva rușilor.Sunt așezați pe vine , de preferabil cei care au ordinul Mihai Viteazu iar de sus , de undeva ,ceilalți își fac nevoile pe ei.Scena se repetă zilnic, a devenit rutină.Ora 17 bătaia cea de toate zilele.Ea vine ca un meniu al unui restaurant care se respectă: felul 1 capul de pereți,felul 2, bătaia la fund cu sacul ud, sau atîrnatul de grindă.Uneori mîncare alături de un scuipat zdravăn sau ,specialitatea casei făcutul nevoilor în gamelă cu cîteva momente înainte de ora de masă.Cineva care a venit de la penitenciarul Timișoara ne povestește de Vida Nejici, o sîrboaică foarte frumoasă care bate deținuții cu creionul peste testicule: -Bă cind dă aia cu creionul peste coaie, sare pișatul și căcatul ca apa din fîntîna arteziană!Spui ce ai făcut din prima zi de viață. -Nu le da idei că prind repede mai ales cele rele. Ora de masă asezonată cu vizite ale gardienilor urmate imediat de urlete și pumni peste cap.Sau plimbare la baie sub ocrotirea blajină a bastoanelor.Pe spinare, cap, oriunde se cade. Ora 22.Stingerea.Se lasă liniștea, o liniște ca un mormînt spartă doar de pașii metronomici ai gardienilor....