Uneori întîmplările
par coincidențe
cînd nu sînt confuzii
care descriu
nu ceea ce simt
ci ceea ce aș putea simți
dacă aș putea descrie
ce simt descriind
descriind acel
”deznădăjduit
De fapt
cunoașterea
te face întrebător
nu cunoscător
de fapt
cunoașterea este
rodul întrebărilor tale
care te fac conștient
de ceea ce ești
și nu ești
în același timp
și
toate
Încerci
să-i intuiești sufletului
golul etheric
...miezul unde cuvintele
uneori de-o-ființă
cu tine devin
sau acolo
vor pătrunde
mult mai multe tăceri
decît cuvinte
tăceri
al căror
Ceva
din adîncul oglinzii
îți pătrunde ochii
ce încremeniți rămîn
între spurcate surpări
unde larve țes labirintul
cu surde urmări
ce-a urmat
nici umbra nu mai știe
...te-a pierdut
Contemplarea: un vertij
de concentrice clipe
...cînd sufletul este
covîrșit de absențele
ce constelează închipuirea
sau atunci
închipuirea învie
...umple lumina
cu lumea din sine
și-n
În viață fiind
depinzi (fără rest)
de ceea ce nu ești
...pe cînd în moarte
depinzi numai
de ce vei fi fost
în viață
devii ceea ce ești
...pe cînd în moarte
ești ceea ce devii
în
În rezonanță
cu aproapele și departele tău
păreai destinat să re-naști
din tine însuți
dar privind
numai în afară
nu și lăuntric
nu vei putea străvede
unde chipul tău
este
Infra-actul contemplării
se petrece întru
acel timp(sau ne-timp)
lăuntric
după care
tot ce există
va fi precum în oglindă
unde invers
nu te mai re-cunoști
sau
poate atunci
acel act
Dezmorțit
se simte sufletul
printre atîtea
presimțiri și desfătări
ce-ți mișcă ființa:
altfel pe dinăuntru
altfel pe dinafară
totuși
ce descompuse stări
porți în inimă?
acum
cînd ai
Dezorientat
de mulțimea vagă
a cuvintelor
intuiesc - totuși
acel înțeles
de dincolo
de cuvinte
de fapt
jocul lor mă face
să nu mă răzgîndesc
mă face
să rabd și
să privesc
Uneori ți-e teamă
de ceea ce înțelegi
cînd
mai teamă
ar trebui să-ți fie
de ceea ce nu înțelegi
dar îți stîrnește
entuziasmul
și
te face să te miri
că se poate muri
mai
motto:
"Toate acestea sînt doar litera ce ucide
nu spiritul ce dă viață"
Fernando Pessoa
Apoteotic sentiment:
cînd simți cuvintele
cum din înțeles se dez-rup
cum înțelesul
Descumpănit
din cumpătul firii
de propria închipuire
uneori simți cum în tine
întrebarea ubicuă a vieșii
conjugă lumina cu acea clipă
"a-temporală"
...cînd
tot mai gol de sine
doar moartea o
Simți uneori
că iubești mai mult
ceea ce prin tine
se adaugă iubirii
...acel entuziasm
(sau partea ta din el)
care îți dă cumva senzația
că re-naști din tine însuți
...și care ar putea
Pendulînd între
ascundere și absență
nu mai vrei să fii
neîntreg și covîrșit
de ce porți în inimă
doar început
cumva ajutat
de propriul gînd
(întors asupra
lui însuși negînd)
speri să
Uneori cînd
privesc în oglindă
cineva/altcineva
parcă ar privi
prin mine
prin
propria-mi viață
spre \"ceva\"
din-mai-adînc
de mine însumi
acolo între
pre-scrisul întuneric
și
Am trăit
ca și cum aș re-trăi
am trăit
disimulîndu-mi
starea cu acel
\"entuziasm impersonal\"
drept hotar între
ceea ce sînt
și ceea ce aș vrea
să devin
entuziasm
care uneori
mă
Nu-mi doresc
ceea ce viața
ar putea să-mi dea
sau să-mi ia
îmi doresc
ceea ce viața
ar putea să-mi dea
luîndu-mi
(sau să-mi ia
dîndu-mi)
și
toate astea
după ce cuvintele
îmi vor
motto:
"să crezi că poți să înțelegi
fără să crezi"
Fernando Pessoa
Oglindit
uneori simți
că nu mai ești același
...cum nici lumina
(odată oglindită)
nu mai este aceeași
...poate
Cu sufletul atrofiat
de atîtea neîmpliniri
simt
cum mirajele cuvintelor
nu mai neagă nimic
nu mai afirmă nimic
sau eu
nu mai sînt
pe măsura cuvintelor
atunci cînd vreau
să exprim
motto:
"Aș ajunge să fiu mulțumit
numai dacă trupul meu
mi-ar deveni suflet"
Fernando Pessoa
Unora trupul
le este și suflet
...altora sufletul
le este și trup
dar cînd
Desigur
ne-murirea
nu se va întîmpla
pînă cînd
nu-mi voi muri moartea
pînă cînd
nu-mi voi trăi moartea
odată cu viața
sau
pînă cînd
nu voi ajunge
să trăiesc re-trăind
între
Încearcă
să scrii
fără să te gîndești
la cuvinte
fără să te gîndești
la nimic
și
dacă simți
că nu poți trăi
fără să te gîndești
la ceva
gîndește-te atunci
la faptul
miraculos de
Trezia uneori
continuă visul
...pe cînd visul
nu-ntotdeauna
continuă trezia
...devine reversul
tot mai vag
al treziei
și asta
pentru că sîntem
"oameni ai pămîntului"
nu oameni ai
