Ești consecința
propriilor acte/eșecuri/erori
și ne-mai-acceptînd nuanțele
nu mai înțelegi nimic
din limba destinului
așa cum nu mai înțelegi
o limbă moartă
sau
ne-mai-acceptînd
dubla
De parcă ai avea
o altă moarte
întru aceeași viață
(sau o altă viață
întru aceeași moarte)
simți cum
și crești/și descrești
în același timp
...cum crești
spre acel ”vid
conștient de
Priveai
fără să vezi
iar între
cauza invizibilă
și efectul vizibil
al acelui ritual
presimțeai
”un posibil fără limite”
stare/ne-stare
în numele căreia încercai
să dai nume și
Eram în lume
nu lumea în mine
eram în durere
nu durerea în mine
trăiam
ca și cum aș visa
și
nu mai vroiam
să mă trezesc
din ne-firescul
unde sufletul era
adevăratul trup
iar
Merită să trăiești
sau
trebuie să trăiești
merită să fii trăit
de ceea ce trăiești
sau
trebuie să trăiești
ceea ce te trăiește
...atunci cînd
sufletul pare suveran
peste propria
Ne-răbdarea
anulează
orice bucurie
...cînd
ideal ar fi
să fii
și bucuros
și ne-răbdător
în același timp
și asta
pentru că
sînt bucurii
care n-au viață
decît prin
Confunzi uneori
închipirea iubirii
cu iubirea închipuirii
confunzi
reversul numinos
al închipuirii cu vidul
al cărui nume atunci cînd îl rostești
îl simți dar nu-l înțelegi
așa cum
nu
În pofida
a ceea ce-ți închipui
viața ta
a fost scrisă deja
de fapt
nu trăiești cu adevărat
decît atunci cînd încerci
să o re-scrii
doar
re-scriind
vei fi
De fapt cuvintele
sînt altfelul lucrurilor
iar lucrurile
altfelul cuvintelor
de fapt cuvintele
presupun lucrurile
iar lucrurile
presupun cuvintele
(care prin natura lor
sînt predispuse
Metaforînd în trans-lucid
mă întorc împotriva lucrurilor
care nu sînt lucruri
decît în măsura în care
sînt cuvinte
(care cuvinte
nu sînt cuvinte
decît în măsura în care
sînt
Am căpătat
obișnuința risipirii
...totuși simt
că sufletul meu
are nevoie de primenire
(de prima menire)
de fapt
pe acesta o caută
...aceasta este
singura lui menire:
căutarea - mereu
Între
frig și frică
crucea spasmului
...după care
totul capătă sens
...fiecare lucru
prin contrariul său:
începutul prin sfîrșit
vizibilul prin invizibil
mîngîierea prin
Viața e sensul
sensul e viața
...sau
toate astea
sînt numai cuvinte
care deosebesc viața
de trăirea ei
...de acea trăire
cînd ești același
și simultan opusul tău
sau
această
Gîndul
mîngîiere și mistuire
...mîngîielnică mistuire
cînd speri
din prea multă disperare
cînd disperi
din prea multă speranță
și
toate astea
pentru că trăiești
între da și nu
(mai
Despre insul imanent
(întru insula sa transcendentă)
nu se poate spune
decît că este
ceea ce el însuși
își imaginează că este
nu se poate spune
decît că există
în măsura în care
\"simpatia
Adevărul
nu-l știe nimeni
dar înțelesul
l-ai putea aproxima
cu înțelegerea ta
pendulînd între
necesitate și hazard
poate
din cauza asta
cauți și devii
ceea ce cauți
cauți
(fără să
Presimți uneori
\"calmul obiectiv al lucrurilor\"
...de fapt speri
ca lucrurile să-ți dea
ceva din liniștea lor
iar tu să le dai ceva
din ne-liniștea ta
de fapt
totul este un joc
între
Vrei să-ți supraviețuiești
numai ca să poți nega
ceea ce ai fost:
cînd de atîta bucurie
ai devenit altul
cînd de atîta durere
ai devenit altfel
căci
toate astea
repetîndu-se vor fi
Uneori presimți
clipa a-temporală
sau ai numai
iluzia ei: cînd
te simți zămislit
de propria închipuire
întoarsă asupra ei însăși
...sau
de acele cuvinte
care fac lucrurile
să devină
ceea
Gîndul
uneori pare
subiectul tot mai obscur
al unei tot mai clare
dorințe
și
de cîte ori
încerci să fii
nu faci decît
să te întorci
și să te răsucești
în tine însuți
spre
a fi ce
Între viitorul
care parcă nu mai vine
și trecutul
care parcă nu mai trece
vreau
să mă adeveresc
vreau
să-mi de-termin ființările
cu \"frumusețea disperării\"
și atenția
Uneori viața
pare egală
cu teama de viață
sau
cu teama
de acele lucruri
ce nu sînt
nici subiecte
nici obiecte
sînt iluzii
dar
dacă viața este iluzie
dacă moartea este
Simt
cum \"ceva\"
mă desparte
de ceea ce port
și mă poartă
mult prea desparte
de cerul
căruia-i cer
să-mi fie
lăuntric
...atunci
cînd mă voi trezi
și va fi fiind - poate
prea
Ești adevărat
prin ceea ce adeverești
sau
devii adevărat
prin ceea ce te adeverește
de fapt
nu-ți dorești ceva anume
și nici nu înțelegi
de ce dorința se-ntoarce
împotriva ta
poate unde
