Irina Vendis

\"cerul începe unde se termină asfaltul\" - ciocnire cvasiantinomică perfect elastică.
\"ne scuturăm palmele de liniile vieții\" îmi pare o ieșire din timp, din real.
îmi pare un vers frapant.
ultima strofă aduce un aer de illo tempore.

Mie nu-mi plac poeziile care încep cu \"hai să\", mi se pare prea uzitată formula.
\"În larg\" mi se pare o slăbire în textura poeziei. Parcă e din alt film.

Poemul tău este plăcut, de altfel. Te citesc cu plăcere. Ai un stil aparte, sunt convinsă că îți șlefuiești îndelung fiecare cuvânt, și de aceea ești refractar la critică. Știi că greu ai mai putea adăuga sau schimba ceva, când tu însuți ai modificat până ce ai fost satisfăcut. Pe de altă parte, stilul tău e eteric, decorporalizat, paralel cu viscerele și umorile ce ne bântuie azi conștientul colectiv. De aceea e nedigerabil de către unii. Dar ți-ai format un public restrâns, și asta contează. Te încurajez să scrii și să te perfecționezi, căci la final vei vedea că merită. Și pentru tine, și pentru noi, cititorii tăi (asemenea).

textul tău aduce a proză, e cam prea cursiv, lizibil, translucid

plăcută atmosfera asta de cafea cu iubire și scorțișoară, ca în reclamele Jacobs, deși induce riscul de a deveni de la un punct încolo lipicioasă, rozalie, călâie

dar o felie de fericire lirică nu strică niciodată dimineața pe stomacul gol

\"piciorul sapă mai adânc decât mosorul\"
Uff... greu de priceput ce ai vrut să spui.

Mi-a descântat ceva finalul...

\"drumurile între noi
sunt aceleași
la aceeași oră\"
acesta mi se pare punctul slab al textului, pentru că este un pasaj mort, nu aduce nicio informație

nu aș fi explicat înțelesul titlului în subsol, taie din maioneza decriptării textului, cititorul poate căuta și singur...

poemul tău e frumos, de altfel

E frumoasă ecolalia din finalul fiecărei strofe, dă o muzicalitate discretă, de refren. Îți stă bine ca lisa simpson, sau ca balon înțepat ridicându-se peste babilonia semafoarelor, împiedicarea în degetele scurte tânjind un A minor, capul în găleata sastisirii de zi cu zi.
Nu mi-a plăcut paranteza cu (anti), șterge impresia de text nelucrat, țâșnit, scormonit în carne. Îmi place cum scrii, te voi urmări.

De ce SUB Galileea?

\"Noi sunetem iubirea\", o greșeală care sună plăcut, paradoxal.

\"armele sunt conjugările
cuvintelor în morfologia de ceară a gurii\"
bună reprezentare, dar cam greoi aranjată

Mi-au plăcut șaua albită de vânt, caii galbeni, pruna înghițită cu codiță.
Între romantismul unor epoci destrămate dat de \"diligențele spre răsărit\" și bizareria s.f. a nucleilor creditori, textul tău mă convinge că ai stil și fluență a zicerii. Aș renunța la rachetele din final, îmi pare a suna discordant. Mai trec.

Cred că domnul Călin e dotat cu modestia autoironiei. Autointerviul e o metodă de detașare față de proiecțiile eu-lui, în acest caz clivajul care gestează fata din livadă. Ca o conjurare de corporalizare...

M-a emoționat poezia. E greu să vorbești azi în poezie de moartea mamei fără a cădea în patetisme, și totuși tu ai reușit. Prin metafora fluturelui negru, insolită și percutantă. Un text bine coagulat, atent la finisaje și decență a imageriei.

puiul de 3 euro este de la Eroski (fost Consum) sau de la Dia?

În strofa a patra ai insistat prea mult pe lipiciozitate.

Imaginea cu ochii tăi în punga cu mațe păroase e cam sadică. Ai o viziune de serial killer. Nu-mi place ultima strofă deloc.

Mi se pare că poemul se încheie la sha-la-la-la. După aceea ai pierdut tonusul. Mi-au plăcut tramvaiul din stepă, puiul degerat și reptila în căutarea cozii pierdute. Mai trec pe la tine.

\"hai și tu cu noi pe programul 2\"
e o poantă prea veche, prea fumată, cred că astfel de trimiteri la promo-uri tv populiste expiră prea repede, iar în timp devin balast în poezii ce au ambiția de a rezista timpului și modelor.

Îmi place mult ideea cu expresiile peste care s-a tras linie. Sugerează o revenire, o nesiguranță care dă bine în context, face textul viu, intim, stabilește contactul cititor-scriitor. Poate ar fi arătat și mai bine ideea cu vorbele liniate, dacă textul ar fi fost scris de mână și ai fi postat fotografia lui.

\"să mă lași să juisez în gura ta românia\" mi se pare o expresie deja demonetizată, cred că trebuie evitată.

Îmi place furia din text, se simte că e scris cu vână, cu nerv, cu estrogeni, respiră autenticitate. Ai stil, voi citi tot ce ai scris pe site. Astfel de texte mă reconfortează.

Am recitit de multe ori textul tău. Îmi pare de o acuitate vizuală dureroasă, ca un colaj sepia de pe deviantart. Un poem finisat la sânge, epurat de zgura mnemotehnică, lustruit până la zgârciul cuvintelor... M-a atins.

\"septicemia tăcerii\" și \"unghiile timpului\" fac o vagă notă discordantă în contextul biopic. Finalul parcă scade din tonusul anamnetic pătimaș, prin recursul plusat la o corporalitate a umbrei - voalare a alterității și a dublajului în panopticul memoriei. Mi-a plăcut luciditatea sfârtecata din panoramarea cu care îmbrățișezi figura paternală. Ești mai directă în acest text, față de altele citite pe pagina ta.

Episodul cu picii pe care-i snopeai parviș-victimizant la grădi parcă e din alt poem, biografist, mi se pare că rupe articularea textului. În rest, poemul e frumos construit, emoționant. Mutti e veridic, vulpea e focoasă.
\"uluitorul tău surâs care se întinde uriaș pe tot tavanul îl colorează cu sori pitici și îngeri grăsuni\" e un vers memorabil, deși \"uluitorul\" e un adjectiv cam uzat... Mi-a plăcut, voi reveni.