Irina Vendis

Teodor, dacă dumneata crezi că un astfel de Hostel al morții la comandă e organizat precum un amărât de bordel din Ferentari, atunci ești de o naivitate înduioșătoare. Andreescu al tău nu ar fi părăsit triumfător casa groazei după ce i-a înfundat o bere în mutră unui marocan singurel (ceilalți erau în pauza de masă, te pomeni), ci pe ușa din dos, tranșat sistematic, în 2-3 valize, în funcție de gabarit.
Faptul că îți construiești plotul nu cu o acuratețe a detaliilor demnă de Agatha Christie, ci cu găuri mai mari decât un film de serie B cu buget redus, și mai știi să îți și aperi inadvertențele, mă dezamăgește.

De pildă, argumentezi că \"ÎN GENERAL victimele unui astfel de abuz nu mai sunt capabile sa ajute autoritatile\". Există programe de schimbare a identității martorilor, în care li se schimbă numele, actele, chipul prin operații estetice, li se dă o nouă viață în altă parte, etc.
Iar mafioții care au organizat un bordel cu crimă și tortură la comandă, gen Hostel, nu ar fi așa naivi încât să se bazeze pe un \"în general\", când orice greșeală i-ar fi costat securitatea personală a pieilor lor bătucite, fiind vorbă de crimă organizată, măcel la comandă, abator satanic 100%. Mai degrabă ar fi patrulat zeci de indivizi cu ceafa vălurită prin zonă, ca să taie boașele oricui milionar stupid ce o face pe șmecherul și să-i astupe gura vorbăreață cu ele. Și ca să nu zici că te trimit la filme de genul 8mm sau Hostel (oricum ești la ani-lumină de ele), citește măcar \"Seniorii crimei. Noile mafii contra democratiei\", ca să înțelegi adevărata lume și gândire a unor mafioți moderni. Chestii reale 100%. Ne vedem după ce-ți updatezi viziunea.

P.S. Cam greu să spargi CÂȚIVA DINȚI de marocan cu o doză de bere din aluminiu, nu? Poate voiai să zici cu o STICLÃ de bere. Vezi că dacă e clișeu, atunci trebuie menținut așa cum e el.

\"stau în bucătărie o gîză se-nvîrte în jurul becului
ca un credincios în pelerinaj spre lourdes\"
mi se par două imagini frumoase, dar greu de acuplat, pentru că gâza se mișcă haotic în jurul unui centru, mereu pe lângă, pe când credinciosul înaintează aproape liniar spre o țintă

mi-au plăcut câteva scene, evadarea din cotidianul strivitor al primei strofe, rezemarea de pereții gărilor (labiile cred că ajungea, se subînțelege că sunt ale unei femei, poate mergea -lipicioși ca niște labii-), sonoritatea lingurii amestecând supa fadă, decupaj cinematic ce mi-a amintit de intro-ul de pe atom heart mother, identificarea cu vitrina de bar

modifică \"între copse\"

cred că mizarea în final pe expresii de genul \"viața e...\" e riscantă, pentru că toți încearcă să definească viața, fără a se putea apropia de complexitatea ei, ca gâza ta izbită de bec
chiar dacă imaginea cu autoutilitara e semnificativă ca dorință inconștientă de terminare cu, de foc purificator

la fel lovirea castanei cu piciorul, gest poetic uzat, dar îmi dau seama că e un risc asumat din partea ta, pentru a glisa spre \"neputința de a te opri\" din acest joc obligatoriu

e un poem din care rămâi cu \"un gust\" după lectură, ceea ce contează

prima strofă e bine strunită ca exprimare a stărilor de neîncăput, neacomodat, neadecvare cu corpul din posesie

mi-au mai plăcut și inserturile elegante cu ideea năstrușnică de neamintit ori nesiguranța propriilor impresii

pe ansamblu, zic da

mi se pare un poem convingător, prin alternanța de voci lirice și permutarea registrelor, am identificat glasul copilului ce se lua la întrecere cu tramvaiele și monologul mamei \"cuiva\", care ar putea fi mama copilului sau chiar vătmănița (e neclar, dar ambiguitatea asta face bine în context)

pasajul \"poate că nu mai sunt în stare să fac comparații. am scris fără metafore și fără comparații în ultimul timp. o fi un semn rău și ăsta. deși nu mai cred în semne. nu mai știu ce să cred.\" mi se pare că sugerează inserția autorului, ca un narator impersonal din fundal, ceea ce poate fi surplus sau găselniță fericită, eu aș evita, dar nici nu aglomerează mult

puteai să o treci la poezie liniștită...

Domnule Potra, de ce nu o numiți și pe d-ra Alexandra Bogdan \"creatură\" plină de \"cinism\" și de \"răutate pură\", care a îndrăznit să scrie \"porcării înfiorătoare\" la adresa textului prietenului dvs. Gorun? Spre deosebire de mine, care am evidențiat pozitiv micropoemul, Alexandra și-a permis luxul de a spune că acest poem nu e decât \"cuvinte aruncate cu furculița\"!

De ce mă jigniți numai pe mine, iar ceilalți au voie să râdă în voie de textul amicului dvs.?
Hai, spuneți ceva și de domnișoara Alexandra, pentru că oricum încălcați copios regulamentul, mai ales că a zis și de dvs. că \"aruncați cuvinte cu furca\" în commuri offtopic!

De ce nu vă luați și de domnișoara Anca, pentru că a îndrăznit să spună \"fă-te ouț\" în loc de \"fade out\"!
De ce nu sunteți misogin până la capăt?

Domnule Potra, mă numești CREATURÃ, ceea ce înseamnă că mă scoți din rândul ființelor umane, adică pentru domnia-ta sunt doar un ANIMAL. Asta e o dovadă de antiumanism, de reîntoarcere la barbaria antică, în care „dușmanii” erau scoși din rândul ființelor umane pentru a se putea justifica orice măsură punitivă. Așa te comporți dumneata în mileniul III, pe un site public?

Pentru dumneata sunt un animal, exact așa cum și prietenul domniei-tale, domnul Gorun, mă tratează ca pe un animal, când afirmă că sunt o „gâscă semidoctă” și „dau din codița năpârlită”. Acum ce mai urmează? Să mă omorâți cu pietre? Să instigați publicul la linșaj?

Felul în care mă acuzi fără dovezi de „răutate pură” (doar pentru că îndrăznesc să vă corectez greșelile de gramatică și erorile de cultură generală!) seamănă cu vânătoarea de vrăjitoare din Evul Mediu, care erau acuzate că aduc răul pentru comunitate, transformate în țapi ispășitori și apoi eliminate fizic. Urmează să mă acuzi de pact cu diavolul? Că sunt un succubus? Antichrista? Dacă bărbații rămân fără argumente în fața unei femei trebuie neapărat să o umilească?

E clar pentru toată lumea că eu nu am m-am legat niciodată de persoana cuiva de pe site, ca să zic că e „așa sau așa”, ci doar am criticat lipsurile și greșelile unor texte, iar ca răspuns am fost tratată ca un animal „ce dă din codița năpârlită”, iar dumneata mă numești „creatură” plină de „cinism” și „răutate pură”. Domnule Potra, poți aduce un singur argument că eu aș fi etichetat vreodată pe cineva în comentariile mele, că aș fi zis ceva rău de persoana sa, așa cum faceți voi cu mine? Un singur argument! Unul singur!

Văd că nu intenționezi să-ți ceri scuze, mai ales că ai avut grijă să te scoți machiavelic spunând că, dacă totuși sunt reală, atunci nu-mi faci decât „publicitate gratis”. Domnule Potra, nu sunt dispusă să accept denigrările dumneatale, drept „publicitate gratis”, ci le consider denigrare în public, calomnie.
Ați citit regulamentul site-ului? Vă citez: „3.3 Comentariile care conțin limbaj vulgar, care au caracter extremist și atacurile la persoană vor fi refuzate fără explicații.”
Cum se împacă tratarea mea ca un animal („creatură”, „gâscă semidoctă”, \"codiță năpârlită\") cu respectarea regulamentului care cere evitarea „atacurilor la persoană”?

Și, domnule Potra, felul în care iei fiecare cuvânt din commul meu ca să-l răstălmăcești, pentru a te sforța să demonstrezi că \"fac mișto\" de text și că \"strecor confuzări (sic) ilicite\", este părtinitor și mă jignește.

Oricine poate vedea că tonul din commul meu pe textul domnului Gorun e prietenos și pozitiv, cu racursiuri confesive, neavând nimic incriminant!
Dar forțarea domniei-tale de a dovedi că sunt \"un om definit înainte de orice de răutate\" este atac la persoană. Asta înseamnă că dumneata manipulezi opinia publică, punându-mă la stâlpul infamiei ca pe ultimul rău din lume, când eu nu am făcut decât să las un comm binevoitor. Cine e \"manipulatorul abil\" aici?

M-ai acuzat că am ignorat voit ruptura de la \"fade out\", când e evident că am remarcat-o, dar i-am spus \"CONTRAST\", și pe baza acestui cuvânt mi-am construit comentariul.
Pentru dumneata referirea mea la GPS înseamnă că \"nu am direcție\" în viață. N-am direcție în viață, de parcă aș fi o loseră! De unde și până unde? Era vorba de clopote! Dumneata vezi ceea ce VREI SÃ VEZI, așa cum vede Freud falus în orice simbol oniric care e mai mult lung decât lat. Dacă pe dumneata te-au învățat la Facultatea de Filosofie că poți generaliza ca să-ți susții părerile teziste, atunci mă bucur că nu am dat la Filosofie, aș fi făcut-o degeaba!

Dacă o fată dovedește cultură generală și inteligență (sunt olimpică la Română, totuși), asta înseamnă pentru dumneata că acea fată este sigur bărbat! O fată nu poate fi decât proastă, dar dacă este cultă și ironică atunci \"așa ceva nu se egzistă\", cam asta e viziunea dumneatale machistă, nu? E vorba cumva de bancuri cu blonde aici, și nu m-am prins eu? Bancul ăla cu femeia care cere peștișorului de aur să o facă inteligentă și devine bărbat?

Ãsta e misoginism, domnule Potra, la fel ca machismul prietenul dumneatale Gorun care m-a etichetat drept \"gâscă semidoctă\". Atunci n-ai avut absolut nimic de obiectat, domnule Potra, nu-i așa?
Asta înseamnă discriminare sexuală.

Nici măcar nu te-ai interesat să vorbești cu mine în prealabil. Dar tu știai deja de la \"psihologii\" tăi că sunt bărbat \"definit de răutate\", nu? Pe bune? Ce psihologi sunt aceia care dau DIAGNOSTICE fără să fi avut niciun contact direct cu omul? Pe cine încerci să prostești, domnule Potra? Uiți că sunt la Psihologie? Niciun psiholog nu-și permite așa ceva! Dar tu nu ai vorbit cu niciun psiholog adevărat, ci probabil ai vorbit cu vreun student neprofesionist pe mess. Un psiholog corect dpdv deontologic nu dă diagnostice pe baza unor texte. Abia după multe ședințe cu omul se pot trasa direcții de lucru.

Nu trebuia înainte de a face acuzațiile astea să cauți să te convingi dacă sunt reală sau nu, o fată pe care oricine o poate vedea pe webcam oricând, dacă nu sunt și eu cumva o persoană căreia nu-i place să fie tratată cu dispreț misogin, cu bănuieli paranoice (așa cum singur le definești), cu blamări de genul \"ești definită de răutate înainte de toate\"?
Dar desigur, cu o \"gâscă semidoctă\" poți să te comporți oricât de urât.

Sunt dezamăgită.
Și nu aștept scuze. Îmi dau seama că nu am de la cine. Misoginismul se tratează greu.

Dragă domnule Potra, mă uimește dispoziția asta a domniei-tale de a lăsa commuri kilometrice, analizându-mi fiecare întorsătură a gândirii pe care o poți stoarce din cel mai mic cuvințel scăpat de neînsemnata mea persoană.
Mă amuză totodată că ai fost cu scrierile mele la psihologi, și sunt foarte curioasă să-mi spui părerile lor, cu atât mai mult cu cât eu însămi sunt studentă la Psihologie și fascinată de tot ceea ce înseamnă aprofundare a abisului lăuntric.
Că mi s-ar putea părea atac la persoană? Dragă colega, suport foarte multe, sunt un suflet puternic, am trecut prin multe în scurta, dar intensa mea viață.

Până una alta, nu o să stau aici să-mi justific calitatea de persoană fizică, având CNP și diplomă de popularitate în școala primară. Mă întreb însă de ce nu m-ai abordat pe mess, ca să-ți lămurești dubiile metafizice referitoare la identitatea mea.
Atâta vreme cât commurile pe care le las tuturor sunt amuzante, o nuanță doar persiflante, ci nicidecum negatoare, nu înțeleg de ce te-ai speriat așa de tare de contactarea mea directă. Îți stau la dispoziție pe webcam, ca să mă admiri din toate unghiurile, la orice oră din zi (desigur, când nu am cursuri, tocmai a început facultatea), cu tot umorul meu unic și fermecător, indigest pentru unii, gustat de alții, și cu bruma de cunoștințe pe care o posed, pentru a purta discuții interesante, mai ales că sunt sigură că domnia-ta este o inteligență vivace și sclipitoare.

De ce îmi schimb pozele? Sunt o femeie frumoasă, și îmi place să fiu admirată. Ador să-mi fac poze. E un defect? Da, dar unul delicios.

Și, oh, da, țin enorm să aflu ce au zis cei doi psihologi despre personalitatea mea scindată, despre partea masculină din străfundul meu, despre yin-ul și yang-ul meu, despre SuperId-ul ce mă chinuiește cu dorințe karmice.
ID-ul meu de yahoomess este indiswendis. Te țin curelele?

Contrastul dintre estomparea pillatiană a clopotului de seară și expresia modernistă \"fade out\" îmi amintește de clopotele cu GPS ale PreaFericitului Daniel. Sistemul GPS primește ora exactă de la sateliți, apoi trimite informațiile unui calculator care pune clopotele în mișcare. Modernizarea clasicului.

Efectul mi se pare interesant. Contrastul e mereu percutant. Tot așa, unui prieten i s-a pus la nuntă, de către tipul responsabil cu muzichia, melodia lui Chris Rea \"Road to hell\". Să nu spună că n-a fost avertizat de destin...

Mai vreau quasihaiku-uri din astea, domnule Gorun.

Domnule Băiatu, \"calea\" rimează cu \"fața mea\"?

\"S-a oprit în fața mea!?\"
De ce e semnul întrebării? Nu sunteți sigur dacă mâța s-a oprit sau nu?
Dar fiind vorba de o mâță vorbăreață și plină de ură contra rasei umane, e firesc să aveți dubii dacă totul s-a întâmplat aievea au ba.

Domnule Ancuța, înainte de a vă apuca atât de dârz să scrieți o carte perfectă (ba chiar 5, nu una), ați putea lucra cu spor la îndreptarea gravelor carențe din utilizarea gramaticii în scrierea dvs. Erori de gramatică pe care învățăm să le evităm prin clasa a V-a, cum ar fi confuzia între CEA și CE-A.

Vă citez: „În ce-a de-a treia carte este vorba despre cel care scrie prima carte despre ce-a de-a doua carte. De altfel în ce-a de-a doua carte evident că voi continua ideea din prima carte și voi povesti cum voi scrie ce-a de-a treia carte. Cartea a cincea se va petrece în timpul în care în ce-a de-a patra carte…”
Câte greșeli aveți în acest pasaj? Fix 5, precum numărul cărților în proiect.

„din cartea doua” se scrie corect „din cartea a doua”
aceeași greșeală se repetă în alte părți: „în cartea doua”, „din cartea treia”
„funcție de preferințe” se scrie corect „în funcție de preferințe”
„în capcana derizoriului sau previzibilității” se scrie corect „în capcana derizoriului sau a previzibilității”
„cheltuie toți banii” se scrie corect „cheltuiește toți banii”
„să desconspir” se scrie corect „să deconspir”

„Personajul va fi același în toate aceste cărți doar acțiunea va fi alta.” Există locuri unde raportul dintre propoziții cere imperios virgulă. De pildă în fraza de mai sus, înainte de „doar”. Lipsa lor dovedește inconsecvență logică. Astfel de probleme mai există în text, nu stau să le mai citez. Proust nu și-ar fi permis așa ceva.

typo: ca va fi

Un pasaj delicios e acesta: „Ar fi evident că în momentul în care începeți să citiți primele rânduri și intrați puțin câte puțin în atmosfera celei de-a doua cărți care vă povestește într-un limbaj absolut normal felul în care se derulează intriga celei de-a treia cărți în care eu am revelația profundă a celei de-a patra și deja deznodământul din a cincea devine deja previzibil.”

Mi se pare evident că, furat de satisfacția de a scrie fraze proustiene care aburesc cititorul, pierdeți firul logic al expunerii. Recitiți fraza imposibilă de mai sus, punând întrebarea: CE AR FI EVIDENT? Ar fi evident CÃ…, dar cititorul nu mai află niciodată asta, pentru că ai pierdut tu însuți firul Ariadnei ce te putea scoate la capăt în acest labirint frazeologic fără ieșire.

Repetați expresia „hotărât lucru” de patru ori. Pană de idei? E deranjant pentru cititor, seamănă cu ticurile verbale ale navetiștilor analfabeți ce joacă șeptică prin gări. În plus, verbul \"a hotărî\" se mai repetă, se face abuz de el. Nejustificat.

„voi scrie o carte totem, prima și ultima carte a mea”, dar vă deziceți foarte rapid, pentru ca să ne amenințați cu 5 cărți de fapt. De ce aceste inadvertențe?

„cartea a doua din cartea a doua”
ha ha, aici ești prea subtil, chiar și pentru domnia-ta

Șmecheria din final pe care mizezi, cu bilețelul de sinucigaș, e neveridică, tocmai pentru că nu ai reușit la timp să sugerezi convingător schizofrenia personajului, dedublarea sa, paralelismul cu autorul, prin tehnici de limbaj, piste false, lexic specializat, etc.

În loc să ne încâlcești mintea fragedă cu cărți în cărți reflectate la infinit unele în altele, ca un vajnic borges de dâmbovița, mai bine scrie-ne o carte perfectă ca să ne amăgim și noi plictiseala cu ceva. Eu m-aș mulțumi și cu una, nu te osteni cu cinci. Textul de mai sus grozav ce m-a făcut să casc.

Mie mi se pare plotul inconsistent, iar personajele neveridice.

1. De ce ar fi stat fata cu un cuțit în burtă fără să spună nimic, fără să strige, dacă nu era drogată? Reacția primară e de a striga, de a-ți apăra integritatea. Instinctul de conservare e nemilos. Dacă nu crezi, Teodor, încearcă să te asfixiezi singur, să vezi cât poți. Nu te joci cu propria viață, e tot ce ai. Ceri prea mult de la fata aia, un autocontrol demn de un samurai, pe care e evident că nu avea de unde să-l primească prin educație, și nu avea de ce să îl pună în practică. Un samurai care își face harakiri o face pentru că nu i se dă altă opțiune, pentru că numai așa își poate recâștiga onoarea pierdută sau câștiga un plus de considerație din partea celorlalți samurai. Nu e cazul fetei, care e pusă să moară împotriva voinței sale. Sau era adepta unui club de sinucigași? Se înscrisese la rând pentru a muri, și tocmai în condiții atroce, când o putea face singură în liniște? Nu reiese din text, și, iarăși, e neverosimil.

2. E penibilă faza din final când \"buldogul ras\" devine brusc o ființă umană și îl intimidează pe marocan ca să salveze viața fetei. Hai că nu putem crede o asemenea gogomănie, nu putem marșa. Personajul e neveridic. De ce s-ar schimba cu 180 de grade? Nu ai pregătit o astfel de schimbare bruscă de macaz psihologic prin tot felul de \"cârlige\".

3. E improbabil ca marocanul să fie intimidat de un client, până acolo încât să asculte de el. El era doar un cerber, patronii erau alții, așa că siguranța lui Alexandru că marocanul va asculta de el și va duce fata la spital e de o naivitate hazlie. Marocanul ar fi anunțat patronii, care ar fi ales mai degrabă să-l lichideze pe Alexandru, ca un tâmpit care e gata să-i dea în gât.

4. Nici un patron care are o așa afacere n-ar risca să ducă o fată rănită în burtă de un cuțit la un spital. Dacă rămâne cu ea ca s-o intimideze, apare poliția și îl ia la întrebări. Dacă o abandonează, atunci nu are siguranța ca fata nu cedează la interogatoriu și spune tot, adresă, portrete-robot, etc.
Așa că mai degrabă ar scapa de fată.

5. O astfel de casă a morții nu ar avea la intrare un amărât de marocan ieftin, ci niște mafioți masivi și înspăimântători.

Părerea mea e că dumneata citești multe cărți de genul ăsta, și te-ai pus să scrii și tu, ca să vezi cum o fi. Dar nu ai finețea aia psihologică de a te transpune în pielea tuturor personajelor ca să înțelegi cum ar reacționa puse în situații limită. Poți să ne torni orice povești, dar trebuie să fie credibile. Până și alea fantastice, ăsta e trucul. Aștept alte povestiri de la dumneata, mai atent construite.

\"și-ai afla că asta e toamna în principiu ceva frumos ca
o ortografie un secret congelat\"
asta e frumos spus

\"aș fi împărțit cu tine banii pe sticle am fi stat în întuneric la coadă\"
melancolic, fără a fi patetic

\"așa brusc o mulțime de alți oameni total necunoscuți
își solidarizau astfel intimitățile
nesalutându-se vreodată pe stradă\"
chestia asta e adevărată, și dă patina realului, genul care te face să te gândești că te puteai gândi tu la asta
dar azi nu se mai prea duc intimități la \"nufărul\"
iar spălătorii ca americanii la colț de stradă încă nu avem

bigul, bijuteria, nufărul, magazine de dinainte de revoluție, eu așa amușinez
deci ai un public-target sărit bine de 30
ei te vor gusta, dar tineretul emo cu urechile înfundate de căști va ridica din umeri

finalul e consistent, bun

ce nu-mi place la tine e că ai un stil abracadabrant, trebuie să le încâlcești tu pe toate așa, de fentă, ca să ne batem capul să descifrăm ițele, mai ceva ca într-un roman polițist, și să căutăm pe google \"nufărul\"
:)
trebuie să citesc textele tale de 3-4 ori ca să mă prind cam ce și cum
nu toți au răbdarea asta...

\"aș fi cedat ce-aveam mai scump
posibil o carte\"
asta e cu schepsis...
;)

typo: fiebinte

\"iubirea mi s-a oxidat pe inimă plămînii nu mai respiră decît regrete\"
mi se par banale

\"un fel de liniște care de regulă se întîmplă numai peste morminte răsuflu fierbinte în geam apoi îl lustruiesc cu palma asta numesc eu a privi prin ochii tăi\" pasajul ăsta mi-a plăcut, e expresiv

\"cerurile sunt la cît de înalte într-atît și de apăsătoare\"
sună foarte contorsionat și interesant ca topică

tonul direct și naturalețea m-au captivat, finalul mi se pare bun

aș mai șlefui bucățile banale de genul \"e noapte din ce în ce mai grea\", care nu mai transmit nimic, așa de uzate sunt

Domnule Gorun, eseul domniei-voastre este foarte interesant, deși nu aduce nimic nou pentru cei familiarizați cu problema. Am să citez totuși o afirmație pe care o faceți, pentru a o dezbate potrivit principiilor logice aristotelice enunțate în text. Iată afirmația dvs.: \"îmi crescuse un morcov în fund\".

Dacă analizăm afirmația dvs. potrivit primului principiu al logicii aristotelice, și anume cel al \"identității\" (\"cum, eu nu sunt același cu mine însumi?\"), atunci se pun niște probleme incitante: sunteți același cu dumneavoastră înșivă dacă aveți sau nu un morcov în fund? Schimbă acest amănunt datele identității logice în mod semnificativ?

Dacă abordăm afirmația potrivit principiul al doilea al logicii aristotelice, și anume cel al \"necontradicției\" (\"nu pot, simultan, să fiu și aici și în altă parte\"), atunci se ridică anumite întrebări dificile: morcovul din fundul domniei-voastre este sau nu în fundul domniei-voastre? Adică este el exact acolo sau în altă parte? Dacă morcovul este acolo și nu în altă parte, atunci este el real, un morcov cu care v-ați jucat înainte de culcare, sau este doar un morcov platonician, adică preluat din lumea ideilor pure, un morcov platonician înfipt într-un fund platonician, un concept penetrând un alt concept, într-o lume Ideală plină de Idei jucăușe?

Dacă analizăm afirmația dvs. conform principiului al treilea al logicii aristotelice, și anume cel al \"terțului exclus\" (\"ceva nu poate fi decât «adevărat» sau «fals» - altă posibilitate este exclusă\"), atunci se ridică următoarele probleme: afirmația \"am un morcov în fund\" este ea falsă sau adevărată dpdv logic?

Dacă morcovul nu este acolo, atunci de ce faceți această afirmație falsă dpdv logic, și anume că există un morcov în fundul pe care îl posedați? Dacă morcovul este acolo, atunci se pun alte întrebări logice: cum a ajuns acolo? Cum poate fi extras, știind că orice obiect scăpat acolo nu poate fi recuperat decât cu intervenție medicală la Urgență? Există o oarecare atracție pato-logică pentru inserarea de vegetale roz aerodinamice în fund, ca un fel de perversiune total nouă și care ar putea genera o modă în viitorul apropiat printre căutătorii de absolut? Vă generează prezența unui morcov în fund delicii care se apropie de infinitul numerabil cantorian prin intensitatea lor? Acest morcov în fund poate fi localizat cu absolută precizie, având în vedere principiul incertitudinii al lui Heisenberg?

Vă mulțumesc pentru lămuriri, și sper să aducă multe lucruri noi pe marginea acestui subiect foarte interesant.

Eu cred că domnul Manolescu s-a supărici rău de tot pe mine pentru că i-am atras atenția că a greșit în cazul lui Philon din Alexandria. Care a fost răspunsul său? M-a făcut cu subtilitate „gâscă”. Îl citez: „Din punctul de vedere al unei singure gâște într-o traistă în care s-a băgat singură, ai, totuși, dreptate”.

Mai apoi, domnul Manolescu afirmă în mod eronat că aș fi cerut ca să „ne apucăm să punem în cârca lui Cantor toate aporiile existente și viitoare care au fost (sau vor fi) exploatate în mod literar”. Nici vorbă! Asta era chiar greșeala pe care o făcea domnul Manolescu atunci când îl eticheta pe Philon drept „teolog creștin”, „punându-i în cârcă” unui evreu toată gândirea creștină viitoare! Eu, care am avertizat asupra acestui mod păgubos de abordare istorică, ceream doar să se facă trimiteri la alți gânditori și creatori ulteriori care puteau să aibă aprofundări interesante ale SUBIECTULUI infiniților propus de Cantor.

Dar, dacă pentru domnul Manolescu „Borges, Blake, Bohm” nu sunt decât „o mulțime de gâște” (probabil în comparație cu el), înțelegem de ce nu se obosește să o facă. De ce s-ar încurca domnul Manolescu cu niște „gâște”? Totuși, domnule Manolescu, ați încadrat textul dvs. la categoria „eseu”, însă e cam subțirel, și seamănă mai degrabă cu un referat de liceu de pe site-ul www.ciorna.com. Ar trebui reîncadrat la „personale”, pentru că nu satisface pretențiile unui eseu.

Mă mai întristează și faptul că, deși nu am ripostat la jignirea sa atunci când m-a făcut „gâscă”, domnul Manolescu m-a jignit din nou în următorul său comentariu, de data asta pe față, spunându-mi „iubito, stai blând în traista aia în care ai intrat singură și nu mai măcăni semidoct”.
Probabil că, atunci când domnul Manolescu rămâne în pană de argumente logice și de cultură generală, recurge la argumentul prostului, respectiv atacul la persoană, într-un stil de intelectual macho: „ești gâscă semidoctă”, adică gata, nu mai ai autoritate prin zonă, lasă bărbații adevărați să stea la masa discuțiilor culturale între ei, femeile la cratiță! Reamintesc că atacul la persoană și recursul la autoritate este un sofism, nu un argument valabil dpdv logic. Acum, domnule Manolescu, ce ar trebui să fac, să vă etichetez și eu drept „gâscan bătrân și nesimțit”? O, nu, eu nu voi face asta, pentru că sunt bine crescută! Dar e trist că o polemică interesantă pe un site de cultură degenerează așa de repede în denigrări și invective, chiar dacă anumite corectări și discuții sunt necesare.

Domnule Manolescu, dacă ați fi invitat la TVR Cultural, să polemizați cu domnii Patapievici și Pleșu pe tema infiniților cantorieni, tot așa de repede v-ați pierde cumpătul când ați fi corectat, și v-ați apuca să-i numiți în direct „gâscoi inculți”? Dacă în revista „Idei în dialog” ați fi fost corectat pe eroarea cu Philon drept teolog creștin, ați fi ripostat disprețuindu-i pe partenerii de discuții drept „gâscani proști”? Nu cred!
Asta nu e cultură, domnule Manolescu. Îmi pare rău, dar nu se face așa. Data viitoare când mai greșiți să știți că nu vă mai zic nimic! Vă las să persistați în eroare, ca să nu mai risc să atrag atitudinea asta de machist cultural, care mă mâhnește cumplit.

P.S. Eu cred că de data asta, domnule Gorun v-ați încălcat „a opta poruncă”. Vă citez, pentru savoare: „nu da din cur când nu te fute nimeni”. Chiar așa, domnule Gorun. Chiar așa.

Domnule DDD, ați spus foarte frumos: \"pacat ca in mijlocul nostru nu este o masa... iar in mijlocul ei o flasca de vodca... niste femei gingase si o muzica mefistotelica!\"

Iată că am venit eu, gingașă, am pus o muzică mefistofelică (doar de aceea făceam aluzie la oja violet, a se vedea împletirea de sacru și malefic în \"Là-Bas\"), iar domnia-ta mă trimiți la plimbare atât de nepoliticos: \"Irina, nu am impresia, sut convis ca ai intrat intr=un spatiu care nu te imbraca, autorul eseului era total departe de ce spui tu... am impresia ca te zbati in propriul trup\".

Păi, dacă e să vorbim pe text, domnule 3D, eu cred că expunerea infiniților lui Cantor în textul de mai sus m-a lăsat rece și nesatisfăcută, deoarece o cunoșteam deja din tratatul lui John Barrow, \"Cartea Infinitului\", unde e prezentată pătimaș lupta infiniților \"numărabili\" ai lui Cantor cu rigida gândire a lui Leopold Hronecker, fostul profesor al lui Georg din Berlin.

Aș fi vrut să se precizeze că Georg a înnebunit nu pentru că s-a apropiat nepermis de misterul Marelui Infinit Divin (se putea face referire la filosofia blagiană, cu \"Cenzura Transcendentă\" și \"Marele Anonim\", de inspirația masonică, apropo), Marele \"Infinit Absolut\" care îi conține pe toți ceilalți infiniți numerabili, ci Georg a intrat în clinica din Halle din cauza crizelor de depresie și a sărăciei în care l-a aruncat persecuția lui Hronecker, care a reușit să împiedice publicarea articolelor lui Cantor în revistele matematice ale vremii, făcându-l pe acesta să renunțe definitiv la matematică în 1885.

Aș fi vrut ca eseul să aprofundeze raportarea lui Cantor la Infinitul-Tată divin, prin teoria sa a transfiniților, și convingerea lui Cantor conform căreia prin el \"filosofia creștină va primi pentru prima dată teoria adevărată a infinitului\", precum și \"dovada matematică a existenței lui Dumnezeu\", văzut de Cantor ca Absolutul care a făcut să existe ierarhia transfiniților, a infiniților numerabili, și totuși finiți în raport cu \"adevăratul infinit\".
Aș fi vrut devieri delicioase spre xilogramele lui Escher, spre tribarii lui Penrose, spre arta lui Dali, spre reflectarea lumii în cartea lui Cărtărescu care, odată terminată, ar fi trebuit să înlocuiască realitatea, spre Alephul borgesian (așteptam mai mult aici!), spre paradoxurile matematice de genul \"și dacă de fapt zero este infinitul\" de care vorbește Hans Seife, etc.

Dar, pentru că domnia-ta este cu adevărat \"în acest spațiu care te îmbracă\", aștept să-mi faci dumneata trimiterile astea, pentru că eu nu am detectat în comentariile tale decât truisme de genul \"excepția întărește regula\" (un mit demolat de mult în gândirea științifică). Mersi pentru trimiterile pe care mi le vei face! Mă duc să-mi pun între timp un must, dacă tot nu am primit de la dumneata \"o flasca de vodca\" pentru o femeie gingașă și mefistofelică precum sunt.

Domnule Gorun, fac precizarea, ca o dulce scumpă ce sunt, că eticheta \"teolog creștin\" e alunecoasă și nu îi șade tocmai bine lui Philon, care era evreu neaoș, și nu avea treabă cu creștinismul pe vremea sa nici cât e negru sub unghiile mele pictate cu simboluri masonice.

Că ulterior gânditorii creștini au tras spuza la oala lor, și, dintr-un soi de whiggism direct interesat, i-au făcut până și pe veselii Aristotel și Platon \"creștini avant la lettre\", pictându-i în biserici, iar în trupa lor a intrat fără voie și Philon, ca un vrednic neoplatonician ce era, asta e altă treabă. Dar teologii actuali se feresc de a-l categorisi pe Philon \"creștin\".
Iată un exemplu;
\"În ciuda empatiei totale cu subiectul pe care îl trateaza, Ioan Chirila nu face din Filon un gînditor crestin. Ferindu-se de tentatia oricarei lecturi subtextuale sau înrudiri exagerate, teologul ortodox ne spune: \"El nu are în discurs o hristologie propriu-zisa, ci are un discurs cu elemente tipic mesianice\". Este evident ca, în ciuda lecturii pe care o putem face astazi prin prisma a doua milenii de valorizare crestina a învataturilor filosofice, opera lui Filon Iudeul pare mai degraba ca \"are o mergere hristologica, o înaltare spre Logos\", decît sa fie o intuitie precrestina a continuturilor învataturii eclesiale de mai tîrziu. Gîndirea filoniana ramîne una esential iudaica dar, ca tot ceea ce este iudaic, este susceptibila sa fie asimilabila, în numele unei continuitati revelationale pe care crestinismul o reclama. Asupra acestei continuitati exista, însa, o permanenta stare conflictuala între traditia iudaica pe care o valorifica Filon si traditia crestina careia Filon i-a oferit articulatii importante în structura de rezistenta a teologiei.\"
http://www.jsri.ro/old/html%20version/index/no_2/sandufrunza-recenzie2.htm

Dar mă duc să-mi fac și unghiile de la picioare cu ojă violet și simboluri oculte, iar între timp aștept cu nerăbdare hermeneutica gândirii lui Victor Potra!

\"Philon din Alexandria (primul teolog creștin)\"
Aduc un amendament gândirii neogoruniene: Philon nu era teolog creștin, ci filosof evreu, un elenist iudaic & neoplatonician.

Pentru cei care am citit John Barrow, \"Cartea Infinitului\", și Charles Seife, \"Zero\", introducerea lui Cantor a fost ca gaura la macaroană. Interesant era pasajul cu linkurile spre Borges, Bohm, Blake, dar s-a oprit avântul infinit al cercetătorului tocmai acolo.
;)

Aștept cu nerăbdare prolegomenele la exegeza filosofiei puriciene...

personificarea soarelui, cerului, norilor dă impresia de animism tribal. ca și când ai căuta să vezi culorile adevăratei realități, pe care ți le oferă, în final, creștinismul.
dar asta numai dacă găsești un înger binevoitor care te lasă să-i furi un ochi.

deci așa văd eu poezia, simbolic: o căutare a adevărului din perspectivă animistă (care pentru tine a fost incompletă), apoi creștină. cea din final te satisface. de ce?

totuși, pentru logica textului, îngerul ar fi trebuit să îți dăruiască ochiul său.
de ce ai putut să te rogi soarelui, cerului și norilor, dar pentru înger nu ai avut niciun cuvânt de adresat?
așa se tratează îngerii?