Poezie
anamorfoze. exercițiu
1 min lectură·
Mediu
nu știu dacă îmi amintesc
catifelată cum sunt și cu subțiorii rași
aproape inhibată de propria mea piele.
și dacă mintea mi se gâtuie, mâna mi se gâtuie
atunci cum pot spune tot?
când tot desfăcând la nasturi
corpul mi se închide cu fermoare și nu știu dacă am impresia
dar vreau să arăt tot
la mijlocul lunii iulie, tocmai când împlineam 24 de ani
au început să-mi crească pielițe albicioase peste ochi
dublând aberant pleoapele
deși vedeam perfect.
nu știu dacă atunci sau mai înainte
mi-a venit o idee năstrușnică
pe care nu știu dacă mi-o mai amintesc
ca și când nu m-ar fi observat, un alt trup
cu totul altul
a început să-mi turuie ceva într-o ureche
și ce spunea, de-ndată se întrupa
până când urechea mi s-a înfundat cu trancanale
și n-am mai auzit nimic.
iată un testament, îmi spun
prins cu ligamente adevărate
nu știu dacă sunt adevărate sau doar am impresia
nu știu dacă am impresia
dar așa îmi amintesc
033
0
AB