memory card empty

mi-a placut cum incepi dintr-un real brut omniprezent, te adancesti treptat si rotesti poemul spre tine, mai intai in doi, apoi si mai jos, singur, \"în nopțile în care mă sprijin de pereții lipicioși ai vreunei gări
ca de labiile unei femei\", te ridici de acolo prin jocul cu castana care din nou vorbeste despre 2 si iesi la sfarsit intr-un real si mai agresiv decat cel de la inceput.

cu prietenie,
andrei t

Mi-a placut mult interpretarea ta pentru ca, inconstient, textul asa e. Sper sa-ti dai seama ca sint pur si simplu niste perceptii si cine nu rezoneaza il considera prost.
Multumesc si, chiar daca las semne foarte rar, te citesc oricum.
Vorba Danei, sint oameni care vorbesc si oameni care scriu.

\"stau în bucătărie o gîză se-nvîrte în jurul becului
ca un credincios în pelerinaj spre lourdes\"
mi se par două imagini frumoase, dar greu de acuplat, pentru că gâza se mișcă haotic în jurul unui centru, mereu pe lângă, pe când credinciosul înaintează aproape liniar spre o țintă

mi-au plăcut câteva scene, evadarea din cotidianul strivitor al primei strofe, rezemarea de pereții gărilor (labiile cred că ajungea, se subînțelege că sunt ale unei femei, poate mergea -lipicioși ca niște labii-), sonoritatea lingurii amestecând supa fadă, decupaj cinematic ce mi-a amintit de intro-ul de pe atom heart mother, identificarea cu vitrina de bar

modifică \"între copse\"

cred că mizarea în final pe expresii de genul \"viața e...\" e riscantă, pentru că toți încearcă să definească viața, fără a se putea apropia de complexitatea ei, ca gâza ta izbită de bec
chiar dacă imaginea cu autoutilitara e semnificativă ca dorință inconștientă de terminare cu, de foc purificator

la fel lovirea castanei cu piciorul, gest poetic uzat, dar îmi dau seama că e un risc asumat din partea ta, pentru a glisa spre \"neputința de a te opri\" din acest joc obligatoriu

e un poem din care rămâi cu \"un gust\" după lectură, ceea ce contează

Trebuie sa recunosc faptul ca e unul din comentariile cele mai pertinente pe care le-am primit. Atit ca atitudine cit si ca argumentatie. Bineninteles orice argumentatie e subiectiva.
Incerc sa explic, desi nu prea o fac.
Imaginea de care spuneai tu despre musca, personal, eu cred ca 80% din credinciosii care merg la Lourdes sint ori disperati(se-nvirt in jurul la ceva)
ori de dragul de a o face. Asa cum musulmanii se duc la Mecca sau Medina, asa au si crestinii, de orice confesiune, locurile lor de pelerinaj. Eu am gindit din punctul meu de vedere, m-as duce la Lourdes daca as fi debusolat.
Apoi, ai dreptate cind spui ca viata e greu de definit, dar toti avem dreptul la o parere nu neaparat general valabila, am vrut doar sa sugerez, prin definitie, violenta unor trairi, nu neaparat sa definesc viata insasi.
Ai intuit bine cliseul lovitului castenei, ca e asumat, dar dincolo de orice cliseu urmeaza alt cliseu. La fel cum ai intuit faptul ca nu fac altceva decit sa accentuez mersul in gind.
Eu nu am pretentii de scriitor, poet sau mai stiu eu ce(nu stiu daca ai citit textele mele vechi), nu vorbesc nici in plus nici in minus. Ceea ce ma bucura(si nu ma asteptam), e ca am gasit un com pertinent. In sfirsit. Multumesc.

Nu sint in masura sa-ti recomand, dar zic ca n-ar strica sa-i citesti pe Radu Herjeu, Radu Tudor Ciornei, Alina Manole, Andrei Horia Ghiorghiu, Matei Ghigiu, Ioana Barac Grigore, Claudiu Banu si, mai ales, Andrei Gamart si Cosmin Perta. Ma rog, in opinia mea